Dacă ar trebui să alegem ce fel de inteligență ne-ar face să evoluăm cel mai mult ca ființe umane, fără îndoială, aceasta este inteligența emoțională, pentru că ne permite să-i înțelegem pe cei din jur, aspect esențial pentru o viață sănătoasă din punct de vedere emoțional și social.
Inteligența emoțională este o abilitate din ce în ce mai apreciată. Încetul cu încetul, s-a verificat că este decisivă pentru o viață împlinită. Cei care o dezvoltă au mai mult succes în toate domeniile vieții, dar, mai ales, sunt mai fericiți.
Dimpotrivă, lipsa inteligenței emoționale creează multiple complicații. Nu contează dacă ești capabil să rezolvi te miri ce problemă complicată de matematică sau de fizică, dacă, la sfârșit, te simți frustrat, neîmplinit, nefericit. Ce contează că ai mulți bani, dacă te însoțesc angoasa sau tristețea?
Această abilitate are legătură cu autocontrolul și cu încrederea în sine, iar oamenii cărora le lipsește inteligența emoțională se regăsesc în rândul tuturor claselor sociale.
Iată care sunt cele mai importante cinci caracteristici ale oamenilor cărora le lipsește inteligența emoțională:
1. Atitudine agresivă când interlocutorul nu înțelege imediat ce i se spune
Există persoane care se crispează dacă cineva nu înțelege imediat ce spun. Cel mai rău este că ajung să jignească din această cauză. Fraze precum: „Este atât de greu de înțeles?” sau „Oricine înțelege asta” fac trecerea de la o situație tensionată la agresivitate.
Acest comportament trădează o persoană rigidă și, probabil, egocentrică, incapabilă să înțeleagă că există diferite moduri de procesare și asimilare a informațiilor, excluzând din start că poate modul în care a explicat/expus respectivul subiect poate fi cauza neînțelegerii și astfel se ajunge la o situație neplăcută, situație ce ar fi putut fi rezolvată cu numai câteva minute de răbdare.
2. Atitudine batjocoritoare la adresa celorlalți, având pretenția să fie apreciați pentru asta
Există o mare diferență între a râde cu oamenii și a râde de oameni. Persoanele cu o inteligență emoțională dezvoltată cunosc această diferență. În plus, își dau seama când o glumă neinspirată provoacă disconfort.
Dar dacă nu există inteligență emoțională, majoritatea îi învinovățesc pe ceilalți. Dacă nu le sunt suportate glumele, este din cauza celorlalți și a faptului că aceștia sunt triști sau hipersensibili, fără să le treacă prin cap că poate glumele lor nu sunt tocmai reușite și că, mai mult, pot jigni sau, pur și simplu, ceilalți sunt diferiți și nu sunt obligați să guste orice fel de glumă/ironie.
3. Neacceptarea altor păreri
De-a lungul dezvoltării lor, oamenii își formează așa numitul „sistem de credințe”. Sunt idei, păreri, concepții care provin atât din educație, cât și din experiențele trăite, precum și din personalitatea fiecăruia. Astfel, ia naștere viziunea despre realitate care servește drept cadru de referință.
Cu toate acestea, în unele cazuri, acest sistem de credințe poate deveni o problemă. În aceste condiții, viziunea asuprea lumii nu este rezultatul elaborării personale, ci a traumelor și a problemelor nerezolvate. De aceea, orice părere diferită este văzută ca o amenințare, fără a fi reflectat înainte asupra ei pentru a decide dacă este validă sau nu.
4. Învinovățirea celorlalți pentru dificultățile vieții
Această caracteristică poate fi rezumată prin parafrazarea afirmației biblice conform căreia unii văd paiul din ochiul altora, dar nu și bârna din propriul ochi. Există dificultăți strict individuale sau dificultăți în cuplu, echipă sau familie. Uneori, în aceste grupuri, sunt oameni care, atunci când ceva nu funcționează, imediat dau vina pe ceilalți.
Este vorba de nesiguranța moștenită încă din copilărie. Persoana în cauză crede că a greși este dezastruos și că scopul este găsirea vinovatului, ignorând adevărata cauză a problemei.
Dacă există o dezvoltare emoțională corespunzătoare, greșeala este percepută ca fiind firească. De asemenea, dacă este analizată, aceasta poate oferi lecții valoroase, devenind un stimul pentru creștere și, în loc să fie căutat vinovatul, sunt căutate cauzele și soluțiile.
5. Disprețuirea meseriei sau a locului de muncă
Cei mai mulți dintre noi ne petrecem o bună parte din viață la locul de muncă. Este o realitate pe care nu o putem ignora. Deși nu este singurul aspect al existenței noastre, este unul care ne solicită cel mai mult timp și efort, așa că ne-ar prejudicia să-l vedem doar ca pe un „rău necesar”.
Orice loc de muncă, oricât de umil sau dificil, contribuie la evoluția persoanei în cauză. Când însă ajungem la concluzia că este o muncă detestabilă, pe care nu o mai suportăm, evident că nu este cazul să rămânem pe loc, continuând să fim nefericiți. Fiecare trebuie să-și găsească un loc de muncă care să-i permită să evolueze și care să-i aducă și satisfacții profesionale, nu doar financiare.
Sursă: lamenteesmaravillosa.com
