Avem mult prea multe motive de tristețe azi și cel despre care vreau să vă vorbesc acum, deși nu este cel mai important, este grav, mai cu seamă prin repercusiunile pe care le are nu doar asupra prezentului, ci și asuprea viitorului. Mă refer acum la o nuanță a analfabetismului funcțional și anume la cei ce citesc superficial, pe diagonală, din viteză, și înțeleg fix ce au ei în cap și nu ce, de fapt, este scris și nu că poate nu ar avea capacitatea să o facă, dar pentru ce efortul când, oricum, ei știu mai bine totul?
Cu alte cuvinte, se fac că citesc și sar direct la concluzii. Și la jugulară, căci, în general – cu tristețe o spun – acești oameni sunt dintre cei ce-și apără punctele de vedere nu cu argumente, ci cu aroganță, insulte, agresivitate verbală și… cam atât, fiind incapabili nu numai să accepte că poate greșesc, ci și să conceapă cum că altcineva – în afară de ei – ar putea avea dreptate.
Sunt acei oameni care doar jignesc persoanele implicate în discuție, ăsta fiind modul lor de a combate un subiect cu care nu sunt de acord – deși nici măcar nu-l cunosc – pentru simplu fapt că nu știu cum se prezintă/susține/argumentează o opinie. Da, e de plâns. E de mult plâns, căci oamenii aceștia sunt parte activă a societății, oamenii aceștia sunt societatea însăși, trăind într-un fel de realitate paralelă creată de propria imaginație, impresii și păreri cel mai adesea nefondate, opaci la dialog, opaci la comunicare, opaci la evoluție.
Și atunci, cum să dezbați un subiect cu o astfel de persoană? Cum?
