Coma nu este doar o poveste ieftină din serialele proaste. Este o realitate dură, puțin înțeleasă chiar și de cei care o tratează. Când corpul tace, când ochii rămân închiși și aparatele sunt singurul semn de viață, mintea începe să rătăcească prin teritorii unde timpul nu mai are sens. Mulți dintre cei care au revenit din abis povestesc ceva incredibil: auzeau, simțeau, existau acolo, prizonieri într-o lume paralelă.
Un profesor povestește despre elevul lui de 13 ani, lovit în cap de oglinda unei mașini și ținut săptămâni întregi în terapie intensivă. În fiecare zi, omul îi vorbea, îi aducea vești de la colegi, îi citea din cartea preferată. Când băiatul s-a trezit, i-a spus ceva care l-a făcut să înghețe: auzise tot. I s-a întipărit în minte fiecare cuvânt care îi spunea că este în siguranță. Și cel mai important: nu i-a fost frică.
O asistentă dintr-o secție de nașteri spune că obișnuia să vorbească cu pacienții în comă chiar dacă ceilalți se uitau strâmb la ea. Când o femeie însărcinată, catatonică, a revenit la viață după naștere, i-a repetat aproape cuvânt cu cuvânt discuțiile purtate lângă patul ei. Când a aflat că acele cuvinte au ținut-o sănătoasă la minte, asistenta a plâns. A plâns și copilul din brațele pacientei. De atunci, ea nu a mai simțit vreodată că vorbește în gol.
Există și povești în care muzica devine un fir subțire ce te ține legat de lume. O tânără, aflată într-o comă indusă după o serie șocantă de operații pe cord deschis, trăia într-un fel de vis febril. Își auzea părinții, își auzea sora și muzica pusă în căști. Ani mai târziu, spune că melodia „Alive” cântată de Pearl Jam i-a salvat, la propriu, viața. Astăzi trăiește cu o inimă transplantată și, de fiecare dată când cântecul răsună, lacrimile îi amintesc de lupta din care a scăpat.
Unii trec însă prin întunecimi înspăimântătoare. Un bărbat, ținut pe ventilator, era convins că asistentele încearcă să-l sufoce. Se zbătea în universul lui în care nimeni nu-l auzea, în timp ce în realitate aparatele îl mențineau în viață. Abia după trezire a aflat că acele momente de chin erau doar exerciții menite să-i întărească plămânii. Mintea i-a interpretat totul ca pe un atac, pentru că i-a lipsit un singur lucru: o voce care să-l liniștească.
Există și întâlniri misterioase. O mamă care își pierduse fiul îl reîntâlnește într-o lume fără durere. El îi cere să vină cu el. Ea îi răspunde că încă are copii de crescut. Iar el îi spune doar atât: „Te iubesc.” De atunci, trăiește cu certitudinea că dragostea nu intră niciodată în comă.
Amnezia poate lovi ca un fulger. O femeie trezită din comă după un accident vascular cerebral află că a născut. Nu își amintește sarcina. Nu își amintește copilul. Doar privește uimirea din ochii soțului, omul care le salvase viețile. Astăzi, fiica ei studiază să devină asistentă medicală. Viața i-a dat înapoi ceea ce coma încercase să-i răpească.
Un accident de motocicletă a trimis un alt pacient într-o aventură bizară: în visele lui continua să-și trăiască viața obișnuită, dar era teleportat constant în locuri necunoscute, printr-un fel de portal care îl urmărea. Când s-a trezit, era convins că zilele trecute fuseseră reale. Pentru el, spitalul a fost doar o surpriză crudă.
Există și coșmaruri interminabile. Un bărbat ținut în comă șase luni s-a crezut captiv într-un canal plin de întuneric, supravegheat de un aligator. Trebuia să stea nemișcat ca să nu fie atacat. Fiecare țigară aruncată printr-un grilaj de deasupra lui devenea un fulger de realitate. La trezire, familia i-a spus că fusese tot timpul în Pennsylvania, dar teama aceea a rămas adevărată în mintea lui.
O altă femeie, răpusă de sepsis, și-a pierdut picioarele în timp ce se afla în comă. Creierul ei a transformat durerea operației într-un film de groază: monștri îi mușcau membrele. A trebuit să se trezească pentru a descoperi adevărul. Și să învețe să trăiască mai departe.
Dar și aici există loc pentru lumină. O bunică, aflată la capătul vieții, nu mai putea comunica. Totuși, când fiica ei glumește că acum e momentul perfect să-și lovească soțul enervant, femeia începe să-l lovească cu picioarele. Ultimul gest de umor înainte de despărțire.
Fiecare poveste spune același lucru: coma este o lume care nu se vede, dar care poate fi auzită. Cuvintele ajung acolo unde medicii nu pot. O mână ținută strâns poate fi mai puternică decât orice perfuzie. O melodie poate deveni o ancoră.
Creierul este fragil, dar sufletul nu renunță ușor.
sursa: https://www.boredpanda.com/
