Vreau să vă spun că înșel femei cu pasiune și cu poftă, că-mi place să mă joc cu focul și că găsesc de cuviință să-mi iubesc semenele măritate sau nemăritate, grase sau slabe, sincere sau mincinoase, sfioase sau curajoase.
Da, pe mine nu m-au înșelat și asta pentru că nu au fost ale mele, au fost ale universului, au fost ale trupului plăceri, au fost cu nemiluita și nu mi-au aparținut, ci doar s-au dăruit preț de o secundă unui fior, pe mine nu m-a înșelat nici măcar gândul și asta pentru că l-am lăsat liber să se înfrupte din firesc și să caute acolo unde gelozia se cuibărește și pierde rațiunea, l-am lăsat să pătrundă și să iasă și iar să pătrundă până a învățat cum stă treaba cu dragostea, l-am lăsat să se murdărească, să înțeleagă toate fluidele, să pipăie toate cotloanele corpului și să înțeleagă frământarea, vibrația.
Oare de ce să iubim cu limită de număr și de culoare, cu normă bazată pe hârtie și cu respect față de partenerul căruia îi jurăm în biserică ceva ce știm din start că o să încălcăm, oare de ce? Și cui o să-i dăm socoteală când dincolo nu o să existe și ce o să facem cu poftele ce le-am opărit din fașă pentru că nu am avut curajul să recunoaștem că am poftit mai mult decât am iubit?
Pe mine nu m-a înșelat nimeni…
Pe mine nu m-a înșelat nimeni, am luat eu toate păcatele asupra mea și le-am consumat cu poftă, am acordat timp si implicare femeilor întâlnite în cale și le-am lăsat să mă pipăie, să mă servească acolo unde le-a poftit inima, să mă împartă sau nu cu cineva, să creadă și să se bucure ca, mai apoi, să simtă cum le-am înșelat așteptările.
Da, limitele învățate de om sunt cele ce duc la un comportament firesc și este normal așa, dar eu am vrut să fiu exemplul negativ, hulitul, înfruptatul peste măsură. Nu am considerat că este păcat, din moment ce actul meu s-a bazat pe convingere, nu am considerat că este imoral, din moment ce a existat consimțământ. Da, sunt ticălosul strecurat în așternuturile acelor femei ce au simțit nevoia, lipsa, curiozitatea.
Pe mine nu m-au înșelat femeile
Pe mine nu m-au înșelat femeile, pe mine m-au înșelat doar așteptările altor oameni, așteptări ce m-au durut și ținut captiv într-o lume fără de savoare, într-o lume impotentă, în una ce aparent tânjește după stabilitate.
Sunt individul de gen masculin alungat din biserică pentru că acolo a mers să-i facă concurență la agățat preotului, sunt colegul de muncă înjurat de soțul colegelor pentru că, nu de puține ori, le-am redat libertatea de a vedea că femeia nu este sclava unui orb incapabil să privească ziua de azi ca pe un dar, ca pe libertatea de a gusta din cele oferite de șansa de a trăi.
Da, pe mine nu m-au înșelat semenii mei, pe mine m-au consumat până la ultima picătură și, de acolo, din adâncul conștiinței lor, am renăscut, am evadat sub formă de pofticioase gânduri…
Sunt tulburelul firav transformat în vinul aspru, sec, aromat, sunt greu de înțeles și lesne de băgat în ladă, în cufărul ascuns al gândului tău necurat. Te aștept, te invit să nu ne lăsăm păcăliți, te provoc, iubește, vreau să vă spun că înșel cu pasiune, cu plăcere, te aștept…
