Iată o dilemă care a stârnit multe dezbateri și controverse de-a lungul mai multor generații de femei. De fapt, este o idee adesea folosită într-un context mai larg, în care se discută despre relațiile interumane, iar genul nu trebuie să fie neapărat cel care dictează regulile.
În primul rând, să nu uităm că fiecare individ este unic, indiferent de genul său. În orice relație, fiecare persoană aduce propriile dorințe, așteptări și nevoi.
Desigur, este adevărat că, în orice relație, monotonia și previzibilitatea pot duce la plictiseală și, în cele din urmă, la o posibilă ruptură. Cu toate acestea, nu vorbim de o problemă specifică bărbaților sau femeilor; ea afectând pe toată lumea. Atât bărbații, cât și femeile pot să se plictisească dacă simt că nu mai există surprize, aventură sau evoluție în relație.
O relație de succes se bazează pe comunicare, înțelegere și efort comun din partea ambilor parteneri și asta include menținerea pasiunii reciproce. Oferirea de iubire, sprijin și atenție nu ar trebui să ducă la plictiseală, ci ar trebui să consolideze legătura dintre cei doi parteneri. Totuși, uneori bărbații se simt „saturați” de toată avalanșa de atenție pe care o primesc și asta pentru că le adoarme complet instinctul de vânător și le oferă senzația că acolo nu mai este nimic de cucerit, nimic de descoperit, niciun obiectiv de atins.
De aceea, nu trebuie să pierdem din vedere că o relație nu se rezumă doar la a oferi totul partenerului. Este un melanj al experiențelor, emoțiilor și responsabilităților comune. Un parteneriat durabil înseamnă că ambii parteneri trebuie să aducă ceva în relație, să se dezvolte și să evolueze împreună. Dacă unul numai dă și celălalt numai ia, la un moment dat, echilibrul se rupe și relația se destramă, așa că nu e de mirare că, atunci când are totul pe tavă, bărbatul să vrea, dacă nu „mai mult”, măcar „altceva”.
