Dacă m-aș putea întoarce…

0
855

Dacă m-aș putea întoarce… și i-aș putea vorbi tâmpitei care am fost, acelei naive cu capul plin de fumurile iluziilor crescute în bolnava pepinieră a propriului suflet, i-aș spune, fără inutile menajamente, lucrurile de care s-a ferit cu atâta proastă îndârjire.

I le-aș spune nu ca să-i schimb cumva destinul – căci știu sigur că nimic nu m-ar fi putut abate din calea furtunilor pe care le-am cerșit – ci ca să-i ofer mai mult timp de reflecție asupra unor adevăruri greu de înghițit, dar esențial de cunoscut.

I le-aș spune, conștientă fiind că fără toate cele întâmplate, astăzi aș fi cu totul alta, nu contează dacă mai fericită sau nu (căci fericirea e singura unitate de măsură validă a vieții), ci, pur și simplu altă femeie pe care nu știu dacă aș fi putut iubi-o sau nu… și cu toate acestea, i le-aș spune toate, revărsând preaplinul unor experiențe atât de triste și atât de dureroase, încât aș face-o cu maximă precauție, cu picătura, obligând-o să le înghită ca pe niște doctorii amare și scârboase, dar absolut necesare… Și, mai ales, aș face-o cu infinită mai multă dragoste decât au făcut-o, de fapt, la momentul întâmplării lor, destinul și cei din jur.

Dacă m-aș putea întoarce și i-aș putea vorbi copilei prostuțe care și-ar fi pus sufletul ca garant pentru mirificele povești create de ea însăși, fără să bănuiască măcar cumplita capcană pe care și-a întins-o singură… ei bine, dacă stau să mă gândesc mai mult, poate doar mi-aș lua floricele și cola și m-aș așeza comod să-i urmăresc prosteștile-i aventuri, fără să-i spun, până la urmă, absolut nimic…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord