Dacă nu ești fericită cu tine însăți, nu ai cum să fii fericită cu altcineva

Fericirea, o comoară căutată cu înverșunare de fiecare ființă umană, poate părea, uneori, un mister sfânt, un secret bine păstrat în adâncul inimii. Însă, cu toate că noi căutăm fericirea în multe locuri și în mulți alții, s-ar putea să descoperim că adevărata sursă a fericirii se află chiar în interiorul nostru.

Este o realitate indiscutabilă că, pentru a împărtăși fericirea cu ceilalți, trebuie să o simțim și să o cultivăm în noi înșine. Dar cum ajungem să ne bucurăm de propria fericire? Cheia stă în iubirea de sine, un concept adesea înțeles greșit sau trecut cu vederea în alergarea noastră constantă după fericire.

Iubirea de sine nu este egoismul sau narcisismul, așa cum unii ar putea crede. Este o cale de a ne accepta pe noi înșine așa cum suntem, cu toate calitățile și defectele noastre. Este procesul de a ne privi în oglindă și de a spune: „Te iubesc așa cum ești, cu imperfecțiunile tale, cu trecutul tău și cu tot ceea ce faci parte”. Acest act de compasiune față de sine ne permite să fim mai înțelegători și mai toleranți cu ceilalți, să ne deschidem inimile spre a primi și a oferi fericire.

Atunci când suntem fericite cu noi însene, ne putem implica în relații interpersonale cu o atitudine pozitivă. Putem să ne bucurăm de prezența altor oameni fără să le cerem să ne completeze sau să ne facă fericite. Așa cum spune Antoine de Saint-Exupéry în „Micul Prinț”, „Tu devii responsabil pentru ceea ce ai domesticit”. Ceea ce înseamnă că, pentru a avea relații fericite și sănătoase, trebuie să ne asumăm responsabilitatea propriei noastre fericiri.

În plus, iubirea de sine ne oferă reziliență. Ne ajută să trecem peste dificultățile vieții cu mai multă grație și să ne reconstruim după eșecuri. Suntem mai puțin predispuse să ne lăsăm pradă negativității și să ne auto-sabotăm atunci când avem o bază solidă de auto-iubire.

Cu toate acestea, este important să înțelegem că iubirea de sine nu este un proces simplu sau un scop fix. Este o călătorie continuă, care poate fi provocatoare și poate necesita timp și efort considerabil. Este un efort de a ne descoperi pe noi însene, de a ne confrunta cu temerile și insecuritățile noastre și de a le transforma în putere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here