Am îndrăznit să vă scriu doar pentru a povesti un episod din viața mea care ar putea să apară în manualele de studiu ale proștilor, la capitolul „Cum să-ți distrugi căsnicia în mod creativ și penibil”. Să începem cu un rămas-bun pentru cuvântul „soț”, pentru că, din păcate, am fost destul de „inspirat” să îl pierd într-un mod cât se poate de, să zicem, original.
Totul a început la o petrecere în care entuziasmul și șampania curgeau la fel de liber precum greșelile pe care le voi regreta eu probabil până la adânci bătrâneți. Eram acolo cu soția mea, care părea să se distreze mai mult decât oricând, iar eu, cu toate aceste semnale de avertizare în fața ochilor mei, nu am fost capabil să înțeleg altceva decât că seara avea să fie epică, deci liber la simțit bine
În momentul în care prietena soției mele, o femeie senzuală, dar cu gusturi la fel de proaste ca ale mele, mi-a făcut avansuri subtile la colțul bucătăriei, ar fi trebuit să mă opresc și să dau alarma, adică să-i spun soției ce se întâmplă. Sau măcar să mă opresc, corect? Dar nu, știind că soția mea e de față, am crezut că mă pot scunde „la vedere”. Astfel, într-un exces de măgulire și lipsă de judecată, am cedat cu viteză luminii, crezând că am prins momentul de aur.
Ne-am strecurat într-o cameră mai retrasă, fără clasica etichetă a hotelurilor de lux „Do not disturb”, deși am fi avut atât de mare nevoie de ea…. În fine, ideea este că abia ce rămăsesem cu pantalonii în vine, încins la maxim și gata de atac, soția mea a dat un șut ușii și a intrat ca o furtună peste noi, mai repede decât am putut noi să îmbrățișăm momentul. Am crezut că-mi cade lumea în cap. A urmat un scandal penibil între ea și prietena ei, de parcă eu nu aș fi fost de față, după care, viața noastră de familie a luat o turnură cât se poate de neașteptată: chiar a doua zi ea a intentat divorțul.
Și acum, haideți să ajungem și la partea amuzantă (sau nu) a poveștii. Se pare că totul a fost o conspirație, un plan bine pus la punct între soția mea și prietena ei. Așa se explică cum nu am reușit să trecem „la fapte”, preferând, evident, să ne surprindă cu chiloții în vine și mie să-mi rămână pe veci imprimată pe retină privirea dezamăgită a unei femei care tocmai și-a confirmat temerile cele mai întunecate. Ce porcărie, nu?
Am descoperit că totul a fost o încercare sadică de a-mi testa nivelul de fidelitate, iar eu am picat examenul cu nota maximă. Și, în loc să fim personaje secundare într-o comedie romantică, ne-am transformat în protagoniștii unei drame cu un mare divorț în prim plan. Din păcate, toate încercările mele de a mă explica, toate regretele și părerile mele de rău nu au servit la nimic,
Acum, din cauza faptului că nu am fost în stare să-mi țin pantalonii pe mine, doi oameni suferă.
Așadar, dacă cineva vă spune că există o modalitate distractivă de a-ți distrugă căsnicia, nu îl credeți. Înțelegeți că „aventura” și „umorul” pot duce la cu totul alte scenarii, iar divorțul este cu siguranță mult mai scump decât șampania și mai puțin plăcut decât avansurile dubioase din colțul bucătăriei. Așa că, dacă mă veți căuta, voi fi la secția de „Învățare din Greșeli” a bibliotecii vieții mele, citind cărți despre cum să eviți rușinea și divorțul printr-un singur pas prostesc.
