Vorbește lumea pe la colț despre amante și fiecare spune ce crede, dar despre ei, despre cei ce sunt chinuiți în ipostaza de amanți, cine vorbește, cine îndrăznește…
Și, uite așa, am simțit nevoia să iau din nou cuvântul la scris, și la rost, și la trântă și să mai lansez câteva idei crețe, că doar nu m-oi opri aici și-oi pleca cu desaga pe jumătate plină de înjurături. Credeați că ați scăpat? Sunt Samuel X și azi am să le spun ceva doamnelor în șoaptă, dar la vedere, adică în scris și o dau anonimă, adică, hai, gata cu liniștea, că s-a furat amantul.
Sărmanul este consumat în liniște, în deplină discreție și nu puține sunt cele ce simt cum, citind aceste rânduri, transpiră nițel și parcă acolo, în gând, roșesc de plăcere și de nițică rușine pentru că nu are cine să le aprobe fapta, pentru că nu-i frumos și nici ușor să-l înșeli pe cel căruia i-ai jurat fidelitate, la bine și la rău, pentru că nu-i moral și totuși, o fac cu patimă, cu plăcere și cu repetiție. Da, despre amant, numai de bine! Nu-i așa, doamnelor? Nu-i așa că e mai simplu dacă există liniște și suficient întuneric la mijloc? Nu-i așa că acolo, între așternuturile pângărite, afișați un zâmbet plin de mulțumire, chiar dacă rezultatul actului în sine nu-i mai intens decât cel de acasă?
Multe au căutat ceva mai dur și au găsit ceva mai bleg, dar tac mâlc! De ce ar fi amantul un armăsar și nu un mânz pleoștit? Cu ce ar putea să întreacă un amant un soț? Simplu, cu o cantitate de adrenalină mai mare. Fructul furat are gust mai bun, aventura atrage mai tare, situația în sine stârnește mai mult, curiozitatea este la ea acasă…
Alo, nu promiteam câteva rânduri despre amant? Despre cum este el și despre ce face ca să-i pice în plasă femei frumoase, femei nemulțumite de soți, femei… Ba da, promiteam, dar am preferat să fac precum ele, să tac, să fac liniște, să le las să se bucure și pe soți să-i las tot în ceață, tot fără răspuns, să-i las să sufere și asta pentru că n-au fost suficienți de inspirați când s-au măritat… Pardon, însurat, pardon, când s-au lăsat luați, pardon, când s-au făcut că nu văd, că nu știu, că nu înțeleg, că nu au fost și ei consumați, amanți…
Alo, liniște! Despre amanți, numai de bine! Nu-i așa, domnilor? Nu-i așa că voi aveți dreptul și ele nu? Nu-i așa că un bărbat care umblă brambura are un alt statut și o femeie care sare prin alte grădini are o fustă agățată și numai bună de arătat cu degetul, numai bună de hulit, nu-i așa? Dreptatea este o cocotă, la feminin și la masculin, este o cuvă cu r la mijloc, este oarbă și are în mână o balanță reparată de un amant.
Sunt Samuel X și caut femeia în compania căreia vreau să traduc „Amantele lui Cezar” din latina veche. Nu căutați cartea, nu există, nu a avut. Nu-i așa, doamnelor?
