Viața la bloc este un fel de ruletă rusească, un fel de cabaret stins cu o ploaie de șampanie, un fel doi cu murături după care vine pe neanunțate o savarină aptă să ți se lipească de retină și de papilele gustative pentru a nu mai simți mirosul ghenei unde ți-ai aruncat până mai ieri toate relațiile eșuate, toate eșecurile în dragoste.
Viața la bloc este cu diverse scări, de la A la Z, și cu numere date prin fel și fel de cămăruțe, cu numere puse prin casa scării sau prin lift sau pe la etajul ultim al tinereții de care nu ai vrea niciodată să scapi.
Viața la bloc este cu și despre vecine ochioase, ocupate, căsătorite, pofticioase și devreme ajunse la prăjituri la care nici nu te-ai gândit, dar care demult au fost consumate, demult lichidate, cucerite, savurate, savarine.
La bloc nu apuci bine să te lingi pe degete că, de undeva, din spate, de sus sau de jos, se aude din nou intrigant scârțâitul de pat și, ce să vezi, bătutul în țeavă, de sătul sau de poftă. Viața pe scară e dură, concurența este mare și tocurile ce urcă sau coboară sunt stridente, sunt agitate, sunt într-o veșnică mișcare. De jos de privești, ai să vezi mereu pe sub fuste și de sus dacă ai să te uiți, nu ai să prinzi nimic, o să-ți fie greu, ai să fi bârfit și ai să rămâi neconsumat.
Vă transmit din culisele unei scări de bloc de 25 de ani. Pe aici s-au perindat multe femei, multe generații și am asistat la multe botezuri, cununii, dar și divorțuri. Ele, divorțurile, de regulă erau cam spontane, cam dintr-o singură scârțâitură de pat depistată de un el sau de o ea. Botezurile se lăsau cu băute și cu bătute și cu ocheade, cu dulci și îmbietoare noi saltele rupte și puse la treabă, făcute să reziste, să respire, să scârțâie și să aducă continuitate vieții la bloc, pe scară, pe seară.
Nimeni nu a plecat nemulțumit de aici, toți au amintiri plăcute, toți recunosc că acolo, la bloc a existat ceva magic, ceva ascuns, o pipă a păcii sau un suspin datorat înțelepciunii ce a refuzat să apară la timp și să salveze o familie de la mersul la tribunal spre a depune actele de divorț sau de cununie, după caz.
Stau jos pe casa scării și mă uit la cutiile poștale, verzi, înghesuite toate la un loc, spre a ușura munca poștașului, mă uit și mă întreb câte povești de amor secretizate au circulat prin ele și le las acolo, în casa scării, pentru că m-a sunat vecina de la trei. Vrea să mai bem o cafeluță, să ne mai amintim de lucruri banale, să mai omorâm timpul până se întorc ai noștri de la muncă.
Fug, vă las că am treabă, nu vreau să se răcească intenția, nu vreau să-i treacă febra. Asta începe singură și mai apoi apelează la mine. Nu e capabilă să termine singură treaba, dar e frumoasă, e spirt, e gata…
