Trăiesc într-o societate plină de neînțeles, de nonsens, de culori schimbate și asta o spun răspicat. Două blonde mi-au dat papucii și ambele erau femei inteligente. Nu mi-a ținut cu ele, nu am reușit să profit, nu mi-a ieșit pasența.
Trăiesc într-o lume plină de mister, de oameni care se ghidează după semne, după aspect, după miros și la aceste capitole, recunosc, am rămas repetent. Ambele femei erau blonde, semn că sunt mai slab pregătite – spune gura rea a societății -, dar ale mele erau vopsite și semnele m-au păcălit, practic am încercat să păcălesc două brunete. Ambele arătau bine, erau înțolite – cum spun gurile bârfitoare – și aspectul acesta mi-a întărit încrederea că au bani de împărțit cu mine. Cât despre miros, ambele foloseau parfumuri scumpe și m-am gândit, ca tot melteanul, că poate o să primesc și eu ceva de calitate, deci m-am cuplat, dar cuplajul s-a petrecut doar în capul meu.
Două blonde inteligente mi-au dat papucii și ambele erau, în realitate, brunete și mult mai înalte decât am reușit eu să cuceresc până acum. S-au uitat pe rând la mine și au strâmbat din nas, m-au privit ca pe un exponat insuficient de bun pentru ele și și-au continuat drumul fără să se oprească, fără să mă admire, fără să mă consume. Da, sunt un bărbat expus și când spun expus înseamnă că stau într-o vitrină din Amsterdam și vând plăcere. Aici totul este posibil, aici meseria mea este legalizată.
Două blonde au trecut cu șenila exigenței lor peste mine și m-au refuzat, erau din România, le-am auzit vorbind între ele. Da, și eu sunt tot din România. Acasă povestesc oamenilor de la mine din sat că lucrez pe un șantier, că locuiesc în Spania. Îmi este rușine, dar câștig bine și asta mă determină să merg în fiecare zi la muncă. Îmi place ce fac și, în plus, pot refuza și eu cliente. Dacă nu-mi plac, nu apăs pe buton și nu pot intra. Este ca și cum ar fi închis.
Da, blondele mele erau din România, aș fi vorbit și eu cu ele în limba noastră, pe limba noastră, aș fi mințit că le iubesc, că îmi este dor de țară, că nu am uitat de unde am plecat, m-aș fi comportat exact la fel ca ele. Două blonde brunete românești, două femeie frumoase, da, româncuțele sunt frumoase, le văd din vitrină și pe unele chiar în vitrină. E plin de românce aici, au locurile lor de muncă în construcții. Când se întorc acasă, inventează la fel ca mine, spun povești frumoase și nu recunosc nici în ruptul capului cât de mult trebuie să muncești în străinătate.
Eu sunt mic pui, sunt la început de carieră și încă mai înghit în sec când munca nu se împletește cu savarinele proaspete ce trec pe stradă. Clientele mele sunt mai trecute, le sortez, dar dacă fac prea multe figuri, nu facturez nimic. Da, eliberez bon fiscal. Pun timpul, bag prețul și apăs pe buton. Se tipărește instant. Mai apoi fac un duș, iau o vitamină și mă așez din nou în geam. Uneori, când bate soarele, îmi imaginez că sunt la salon, la bronzat. Am o imaginație bogată, uneori bolnavă, ca acum.
Două blonde…
