Dragostea, acea poveste romantică pe care o citim în cărți sau o vedem în filme, este, în realitate, doar un basm pentru cei ce nu și-au învățat încă lecțiile dure ale vieții. Eu, la rândul meu, am ajuns la concluzia că dragostea e pentru proști. Și acum îmi veți spune, „dar femeie, nu ești tu puțin cam frustrată?”. Din păcate, nu, sunt doar realistă… Și o să vă spun și de ce.
Prima dată când am fost îndrăgostită, aveam doar șaptesprezece ani și visam la un cavaler în armură strălucitoare. Ce am primit în schimb? Un băiat cu perciuni și o pasiune pentru jocurile video care m-a lăsat pentru o consolă de jocuri mai recentă. Da, dragilor, asta e dragostea în adolescență – o aventură între hormoni și pixeli.
Apoi am crescut și am crezut că, odată cu vârsta, se vor schimba și oamenii. Mare greșeală! M-am îndrăgostit de un tip care m-a lăsat pentru un alt tip, care, la rândul său, m-a lăsat pentru o tipă. Un triunghi amoros epic care ar fi fost mai potrivit într-un film XXX decât în viața mea.
Dar cine a zis că experiențele se opresc aici? Am avut parte de aventuri cu bărbați care își păstrează telefonul mereu pe modul „privat”, bărbați care mă flatează în public și mă ignoră în particular și bărbați care mi-au promis luna de pe cer, dar care nu mi-au oferit nici măcar o cină în oraș.
De fiecare dată când am crezut că am găsit pe cineva de încredere, realitatea m-a lovit cu brutalitate. Nu există bărbat perfect pentru mine (că, la modul absolut, nu există, desigur, perfecțiune) sau poate că există, dar probabil e deja căsătorit cu o femeie mult mai înțeleaptă decât mine. Cu cât ai încredere mai mult într-un bărbat, cu atât mai rapid îți arată că e mai abil la manipulare decât ai fi crezut.
Acum, la vârsta asta, am ajuns la concluzia că dragostea e precum o mașină second-hand – niciodată nu știi ce probleme ascunde sub capotă până nu ai investit deja prea mult în ea. Și, sincer, cine are răbdarea să își petreacă timpul într-un atelier de reparații emoționale?
Așa că, dacă vă întrebați de ce eu, o femeie cu aparent atâta experiență, spun că dragostea e pentru proști, e pentru că am trăit și am învățat. Acum mă bucur de solitudinea mea și de liniștea de a nu mai fi nevoită să discern între minciună și adevăr. Dragostea poate fi frumoasă în teorie, dar în practică, e o adevărată provocare să găsești pe cineva care să nu te considere doar o piesă într-un complicat joc de șah al sentimentelor.
