Trista singurătate a bărbatului părăsit de nevastă și de amantă
M-am decis să împărtășesc drama vieții mele, poveste ce mă face să îmi duc zilele plin de lamentări și suferință. Nu contează cum mă cheamă, important este că oricine poate ajunge într-o zi în locul meu, așa că mai bine să învețe încă de pe acum din greșelile altora. Adică din ale mele. Așadar, ce am pățit? problema este că, după ce am fost lovit de tunetul trădării, de două ori, am rămas singur, abandonat și cu inima sfâșiată, ca o rochie de catifea înaintea unei partide de amor.
Totul a început când nevastă-mea a descoperit că am o amantă. Nu contează cum a aflat, probabil că i-a fost livrată o scrisoare de dragoste, înșelăciune și reclamații de la serviciul poștal al Universului. Așa că, a plecat, lăsându-mă într-o casă goală, cu excepția amintirilor noastre și a unei rate uriașe la bancă pe care nu am idee cum o s-o plătesc singur.
Dar tragedia mea nu s-a încheiat aici, nu, viața a avut grijă să îmi adauge o altă picătură amară în paharul meu de tristețe. Sau, dacă preferați, să-mi mai ardă una peste ceafă. Așa că, după ce m-a părăsit nevasta pentru că am amantă, m-am trezit că și amanta, colac peste pupăză, a decis că e momentul să mă părăsească, nemernica, lăsându-mă singur, ca un câine bătrân abandonat în ploaie.
Și acum, aici stau eu, un bărbat flămând de dragoste și atenție, simțindu-mă ca o navă abandonată în mijlocul oceanului fără cârmă și fără busolă. Nu mai am pe nimeni care să-mi facă cafeaua dimineața sau să-mi împăturească cămășile. Nu mai am pe cineva care să se certe cu mine pentru că uit să scot gunoiul sau pentru că am lăsat capacul de la toaletă ridicat și care apoi să mă împace în pat. Astfel, singurătatea mea este atât de profundă încât mă îngroapă sub un val de tristețe și melancolie.
O, cât de nefericit sunt! Când mă uit în oglindă, nu văd decât un bărbat pierdut și singur, cu ochii înlăcrimați și cu sufletul gol. Ce să fac acum, în afara faptului că mă încui în baie și ascult manele la maxim, sperând că vecinii îmi vor înțelege suferința și vor veni să mă consoleze cu o bere și niște mici?
Așa că vă rog să îmi oferiți o lacrimă de compasiune și un pic de încurajare în aceste vremuri grele. Căci am fost abandonat în mod nedrept de ambele femei din viața mea, iar acum mă aflu în derivă, ca o frunză în vântul neiertător al destinului. Oh, Doamne, poate că ar trebui să adopt un hamster și să îi pun numele fostei soții și al fostei amante. Poate că astfel, în sfârșit, îmi voi găsi pacea și iubirea pe care le caut atât de disperat…
