Adesea bărbații se regăsesc încorsetați de stereotipurile vechi, unde sentimentele le sunt îngropate adânc în interior, astfel că eu, un bărbat cu sufletul deschis și iubitor de femei, mă găsesc într-o situație cu totul aparte – sunt etichetat ca fiind „afemeiat”. Și, sincer, mă întreb de ce.
De când mă știu, am apreciat frumusețea feminină. Fie că e vorba de o privire seducătoare, o voce plină de grație sau doar o pereche de pantofi cu toc înalt, eu, un fin cunoscător al artei feminine, nu pot să nu mă simt atras. Și cum să nu fiu? Doamnele sunt pur și simplu minunate! Dar, uite, cineva, undeva, a hotărât că dacă apreciezi prea mult feminitatea, ești automat catalogat ca fiind afemeiat. Ce nedreptate!
Așadar, mă găsesc acum în această poziție paradoxală în care, pe de o parte, îmi place să fiu înconjurat de femei, să le ascult poveștile, să le admir și să le înțeleg, să le complimentez și, la urma urmei să le iubesc, iar, pe de altă parte, să fiu privit de ele ca și cum aș fi un proscris. E ca și cum aș purta o etichetă invizibilă care spune: „Acest individ este dependent de noi, femeile. Fugiți!”
Cu toate acestea, durerea mea profundă constă în faptul că, în ciuda aprecierii mele sincere pentru femei și eforturile mele de a le înțelege și de a le asculta, nicio femeie nu pare să fie interesată să se mărite cu mine. Oricât de ironic ar suna, devine o poveste tragicomică în care ajungi să îți petreci serile încercând să explici că tocmai pentru că le iubești atât de mult pe ele, femeile, ai vrea să te căsătorești. Uneori, cu toate! Cu toate acestea, de ce nu pot fi pur și simplu considerat un bărbat care apreciază sincer farmecul feminin fără a fi catalogat în niciun fel? Poate doar un etern îndrăgostit…
Așadar, durerea mea – sau a bărbatului afemeiat, cum ar spune societatea – este una cu adevărat inefabilă. După cum vedeți, încerc să mă împac cu această etichetă și să-mi continui călătoria prin lumea minunată a feminității, în speranța că, într-o zi, voi întâlni o femeie care îmi va aprecia până la capăt sinceritatea și pasiunea, fără a mă judeca pentru că apreciez frumosul oriunde îl văd. Oricum, cine a spus că bărbații nu au voie să aibă sentimente sau să aprecieze frumusețea în toate formele ei?
