Când vine vorba de dragoste, vârsta este doar un număr, ar spune psihologii și gurile experimentate, dar, în realitate, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Cu cât înaintezi în vârstă, cu atât este mai greu să-ți găsești un partener și asta pentru că, odată cu anii, devii mai comod, mai pretențios, am putea spune mai atent și mai selectiv, mai distant și mai hotărât să nu renunți la tabieturile personale ce luptă, evident, împotriva unor relații amoroase de calitate.
Cu toate acestea, 30 de ani nu este o vârstă la care să nu reușim să ne integrăm în noi cercuri de prieteni și să nu ne putem relaționa cu necunoscuți, la 30 de ani suntem încă plini de vitalitate și încă suficient de naivi, credem încă în dăruire eternă, în cuvinte mari și în buchete de flori ce pot rezolva toate problemele din lume. Bărbatul visează încă cu ochii deschiși, vede colorat, se aprinde urgent, se debarasează repede de haine și rămâne peste noapte la noua parteneră cu o ușurință demnă de invidiat.
Femeia este și ea suficient de trecută prin viață și știe clar ce vrea, nu renunță ușor și nici nu scapă ocaziile așa cum o făcea la 20 de ani când, sub pretextul că vrea ceva serios, rata începutul și sfârșitul mai multor relații și asta pentru că, nu-i așa, avea și ea dreptul să se mai gândească, să pară interesantă, să nu se ofere nici prea devreme și nici prea târziu. Boala asta a sexului doar după o vreme, când temperatura suie urgent, pare un film prost în care am jucat cu toții la un moment dat, dar în care bărbatul a avut rolul frustratului și femeia a jucat singură, după ce el a părăsit scena cu ouțele tot pline și grele, dureroase și nerespectate.
Când vine vorba despre dragoste – am spune noi dacă ne-am întoarce la 30 de ani – am fi mai direcți cu ce vrem și nu ne-am mai codi, am pune mâna și ne-am bucura de ce a venit și am face pașii mai repede pentru că timpul zboară și nu se uită la noi dacă profităm sau stăm și ne uităm unii la alții. Când vine vorba despre ce aș mai face eu dacă aș mai avea încă o dată 28, 29 sau 30 de ani, cred că aș face mai multe dușuri și aș bea mai mult și m-aș distra mai des, aș lăsa munca pentru oameni mai serioși și aș pleca într-o călătorie din care să mă întorc pregătit, frumos și gata pentru o nouă etapă a vieții. Nu, nu am să-mi declin vârsta, dar, cu siguranță, privind în urmă, constat că nu am împlinit bine cei 30 de ani, așa că nu prea am la ce să mă întorc… Eu mi-am distrus viața iubind, dăruindu-mă unor femei care m-au consumat crud și nu m-au pus la uscat, ci m-au aruncat ca pe un rebut de care se scapă înainte de a se face inventarul.
E dificil să-ți cauți partener la 30 de ani? Evident, toate relațiile sunt dificile și încep anapoda, e dificil să relaționezi la 30 de ani, este al naibii de greu la orice vârstă, până la urmă, ca bărbat trebuie să o ai mare, să ai tupeu, un portofel doldora și să te lași vânat sau să fii sărac și să te bagi în seamă cu toate arătările pământului doar, doar te vede și pe tine cineva.
E dificil să ai 30 de ani? Nu, e dificil să rămâi la 30 ani, căci anii nu se poartă pe stradă sau prin așternuturi, anii se duc…
