Șah și mat… Sunt Samuel X și port în bagaje mereu o mică tablă de șah, mă relaxez seara înainte de culcare și fac o partidă, o joc împotriva mea, acolo sunt extrem de sincer, abia acolo nu am cum să mai păcălesc pe nimeni.
Șahul mi-a intrat în inimă încă din copilărie și nu pentru că m-ar fi atras în mod special, ci pentru că era sportul preferat de ea, pentru că o auzisem cum îi explica unui amic că șahul este sportul minții. Da, veneau pe la noi cam o dată pe săptămână, de regulă sâmbăta. Veneau și stăteau două zile. Asta îmi dădea speranță. O iubeam pe ascuns și abia așteptam sfârșitul de săptămână. Mi-o imaginam venind mai repede, dar nu a fost să fie, pentru că, după o perioadă, ai ei au fost nevoiți să se mute în altă localitate și vizitele lor s-au rărit. Abia că mai ajungeau o dată pe lună și mai apoi și mai rar, de două ori sau chiar o singură dată pe an…
Cred că nici relația alor mei cu părinții ei nu excela în acea perioadă, așa că am fost nevoit să o uit după ce abia am învățat să joc șah. La început, mă bătea și râdea, îmi reproșa că nu știu nimic, că nu știu nici măcar să mut calul. Mă încruntam și citeam foarte mult. Foloseam toată săptămâna gândindu-mă la ea și citind cărți de șah. Mai apoi, am început să îi complic viața, să îi dau de furcă și să o silesc să-și construiască mai atent partidele. Îmi spunea că fac progrese, dar, la sfârșit, auzeam sec: șah și mat! Nu mă durea pierderea, cât mă afecta privirea ei plină de siguranță și de superioritate. Mă privea ca pe un adversar și eu o priveam ca pe o iubită.
Când iubești, pierzi, când iubești, ești vulnerabil, îmi tot repeta mama, văzându-mă cum mă topesc de dorul acelei mici jucătoare de șah.
Anii au trecut și dragostea mea a crescut odată cu suferința. O iubeam mult și sufeream pe măsură. Pentru a mă apropia de ea, am dat examene la școala la care intrase cu un an înainte, dar, după ce am intrat, ai ei s-au mutat din nou și iar am fost nevoiți să întrerupem partidele noastre de șah. Au urmat cei mai urâți ani din viața mea, învățam șah și pierdeam, mă pregăteam și tot mai rar auzeam acel șah și mat. Puțini oameni mai reușeau să închidă partidele înaintea mea, dar ea era acolo, ascunsă în inima mea, și mă învingea mereu.
Poate că indiferența ar fi reușit să mă scutească de atâta suferință, poate că, dacă nu o credeam când am auzit-o că șahul este relaționat cu mintea, nu aveam parte de atâtea înfrângeri, dar trebuie să recunosc un lucru, mi-a făcut plăcere să pierd. Da, în realitate, era o jucătoare mediocră, lipsită de tact și de înțelepciune, era o femeia frumoasă, dar rea. Îi plăcea să chinuie bărbatul și să-l supună. Așa am văzut-o în ziua în care s-a măritat. Așa o văd și acum, când am înțeles că am pierdut-o definitiv. Șah și mat!
Sunt Samuel X și port în bagaje mereu o mică tablă de șah. Piesele sunt imaginare, le-am transformat în cioburi de sticlă și în lacrimi, sperând să găsesc femeia în compania căreia să traduc din latina veche.
