Ansamblul dorințelor, complexitatea lor, ambiguitatea și toate cele relaționate sunt închise într-un cuvânt ades interpretat eronat, încătușate în… eros!, ascunse acolo unde intimitatea permite folosirea unui alt termen, a unui alt cuvânt, a celui pofticios, a celui dorit, în a libidoului împărăție.
Sunt Samuel X și sunt singur, atât de singur, cântat, strigat, povestit de singur. Am venit din sfera singurătății, am împrăștiat în jurul meu neghină și am rămas ca o floare între spini, ca un ultim ciulin ce insistă să-și coacă florile și să trezească semințele spre a scăpa de singurătate, am rămas aici, incapabil să vorbesc despre eros și despre singurătate, dar sunt căpos, ambițios, râvnesc după succes, sunt de neîndepărtat, sunt aici și punct.
Da, sunt SX și-mi cânt dorințele în compania singurătății. Erosul și singurătatea, cauza răului și necesitatea binelui, Samuel X și femeia în compania căreia să traduc din latina veche. Toate comorile adunate cu grijă la un loc, toate păcatele, spălate, albite, apretate, călcate și așezate în raft, toate gândurile murdare, clătite, umplute cu gem, cu gem de foame sau de supărare, umplute cu uimire și cu pasiune, dar pline de dor și de tristețe, o aberantă nuanță menită să inducă în eroare, să traumatizeze și să distrugă ultima brumă de fericire. O anatomie bolnavă a unor dorințe etalate pe un bolovan lăsat sub soare, la soare, acolo, la uscat, în fața unei morți premature, acolo unde, fără de apă, nu poate să mai reziste iubirea, acolo unde saliva se evaporă și nu lasă un sărut să se manifeste umed, adânc, savuros și unde seceta doare, se hrănește cu iluzie, cu halucinantă dorință, unde eu scriu și altul citește, acolo, în întunericul sclipitor al vorbelor rostuite unde nu a fost eros, dar unde este pe cale să pătrundă, să înceapă să dorească și să anihileze lipsa iubirii.
Da, singurătatea naște dorință, necesitate, naște iubire, împerechere, da, singurătatea este sămânța iubirii, din singurătate născându-se noțiunea de bază a răului ce trebuie amputat, eradicat, distrus, spre a da naștere iubirii, vieții, perpetuării. Sunt Samuel X și am știut mereu că există un sacrificiu primordial, că, la început, a fost singurătate, că acolo, la bază, erosul nu a existat, ca a fost construit undeva pe traseu, că nu a apărut din neant, cum crede toată lumea, și că a fost planificat, dar și complicat, ascuns de înțelegerea primară, de dorința banală, dus la extrem și întors sofisticat, cu nume pompos, botezat și pus în glasul dorințelor, în limbajul iubirilor nesfârșite, sunt Samuel X și sunt singur, încă sunt aparent gol, aparent necopt, sunt încă în căutarea propriilor mele dorințe, înțelegeri, ambiții, sunt disperat, dar zâmbesc pentru că singurătatea naște eros și eu sunt pe drum, pe drumul bun, sunt aici, îmi cultiv saliva, sărutul, fructul…
Într-o noapte cu lună plină, urmărit și hăituit de toate muzele, am renunțat să mai fug și m-am predat iubirii. Aș fi așteptat liniștit să o cunosc și, mai apoi, să o iubesc, să mă dăruiesc, dar a venit înghețatul timp și m-a amenințat, mi-a spus că nu mai există pentru mine, că-i vremea să mă grăbesc, că nu mai am la ce să aștept, m-a sfătuit să mă iubesc mai repede și să vă iubesc, pe toate, pe toate muzele și, încă mai mult, pe toate femeile. A venit și mi-a distrus singurătatea, a apărut și m-a redat vouă, acum doar scriu, atunci a venit și m-a aruncat ca pe o halcă de carne leilor flămânzi, mai exact, leoaicelor.
Sunt Samuel X și-mi trăiesc singurătatea în compania voastră, o trăiesc pretinzând fericire și căutare, sunt flămând, sunt intrigat și nu țin post, mă hrănesc cu iubire, eros pentru mine înseamnă dezmăț, înseamnă plăcere, ambiție, culoare, tendință spre extravaganță, lumină, amor…
