Sunt într-o situație delicată, nu știu nici încotro să o apuc și nici ce să fac. Rațiunea îmi spune să fug, să mă îndepărtez, dar, pe de altă parte, animalul din mine s-a trezit și împletește planuri păcătoase.
Da, cel mai bun prieten al meu are o fată care, de curând, a împlinit 18 ani. Nu, problema mea nu este nouă, problemele mele au început să apară în urmă cu doi ani. Ei – și când spun „ei” mă refer la familia lui, adică el, soția lui și fiica lor – veneau des la noi în casă. Veneau și timpul trecea. O cunosc pe domnișoara asta de când a apărut pe lume, o știu de la botez, o știu din fașă și nici măcar o secundă nu mi-am imaginat pe atunci că o să am probleme de genul acesta. Cu tatăl ei mă cunosc din școala generală, pe mama ei o știu din liceu. Nici nu înțeleg cum de am picat în halul acesta, eu eram un bărbat însurat, am o reputație în orașul în care locuim, fac politică de mai bine de 10 ani și lumea mă votează, printre altele, și pentru că sunt serios. Da, serios, dar de data aceasta am dat-o în bară!
Cam acum doi ani ei au trecut printr-o situație financiară mai dificilă și atunci a început totul. Am sesizat că nu prea aveau bani și am început să-i dau fetei bani de buzunar. O făceam pe ascuns, nu-i spuneam lui, tatălui ei. Nu am vrut să se simtă prost și să tensionez o situație care, și așa, era întinsă la maxim. Odată cu gestul meu au început și problemele.
Eu îi dădeam bănuți, ea se apropia tot mai tare de mine, eu nu puteam să o refuz când îmi cerea, ea profita și, etalându-și formele, mă escroca sentimental. M-am trezit că sunt gelos pe un coleg de-al ei de școală. Venea cu el și îmi cerea tot mai mult, venea cu el și eu făceam pe importantul, pe politicianul frumos, generos și deștept care o ajuta pe fiica prietenului său, dar ea simțea și eu știam și, tot așa, până când mi-a promis că, la 18 ani, o să fie a mea, că, la 18 ani, o să fiu primul ei bărbat.
Cei doi ani au trecut, fata a crescut și s-a făcut tot mai frumoasă. Relația noastră a continuat și, de aproximativ două săptămâni, mă ascund de ea. Mă caută cu insistență. Vrea să se țină de cuvânt. Cred că s-a îndrăgostit, dar pe mine mă macină conștiința. Mă tot gândesc la părinții ei, dar și la corpul acela de înger picat din cer în poala mea. Sunt frânt de oboseală, am un băiat de 19 ani și îmi dau seama că ea este mai mică decât fiul meu cu un an. Oare cum aș putea să mai dau ochii cu tatăl ei, oare cum aș putea să mă mai uit în oglindă?
Da, îmi place, exact, acum nici legea nu mă mai poate opri, sunt divorțat de cel puțin un an, din punct de vedere moral, nu mai am datorii față de fosta mea soție, sunt liber să merg cu orice femeie, dar cu ea încă nu știu.
Voi ce spuneți, ce credeți? Probabil părerile sunt împărțite, dar mie mi se rupe sufletul… Vă las, cred că m-a găsit, am venit acasă să mă schimb și a apărut, o văd prin geam. Doamne, cât este de frumoasă, a venit singură, nu știu dacă mai rezist… Fie ce o fi! Facă-se voia ei!
