Sunt Samuel X și m-am zvârcolit de mai multe ori peste noapte în așternutul unei femei frumoase. Știu, nu se cade să scot subiectul din iatacul acela, dar am avut o discuție interesantă cu duduia și acum mă cam roade invidia, mă obsedează subiectul, mă torturează motivul. Am fost sărac și, în adâncul acelor trăiri, am găsit adesea refuzul femeilor inteligente. Nu înțelegeam motivul și noaptea petrecută în compania acestei femei a reușit să aducă lumină, să-mi explice, să mă determine să înțeleg.
Femeile inteligente se feresc de parteneri săraci, de lacrimi inutile, așa mi-a spus, așa m-a curentat cu vorbele ei, așa m-a biciuit și mi-a sfâșiat sufletul și așa brăzdat de o tinerețe chinuită, și așa condamnat la iubiri neîmplinite.
Femeile inteligente se feresc ca dracu’ de tămâie de parteneri lipsiți de parale! Lipsa banilor este primul semn de slăbiciune, prima dovadă că femeia s-ar confrunta cu un act de salvare mai degrabă și nu cu trăirea unei iubiri pure, sărăcia însemnând în același timp lipsa unei educații solide, a unor cunoștințe bazate pe descoperire personală, sărăcia limitând spectrul individual și forțând bărbatul să pășească pe o cărare plină de frustrare și neîmplinire. Femeile simt și înțeleg acest aspect, dar nu toate au inteligența necesară pentru a evita acest conflict ascuns de lipsa prosperității. Mai de vreme sau mai târziu, dragostea rămâne în urmă și la lumină ies lacrimile, reproșurile, adevărul gol, goluț, sărac. Iubirea nu ține de foame, nu hrănește iluzia, nu este decât o piatră de moară pentru femeile inteligente. Pentru ele, libertatea este mai importantă decât toate sentimentele din lume.
Am fost tentat să le numesc profitoare, dar nu este deloc așa. Am fost pe punctul de a susține că unele femei se vând, pur și simplu, și că nu înțeleg ce este adevărata fericire, dar, din păcate, m-am înșelat. Abia atunci când norocul financiar a bătut la ușa mea și am deschis cu toată pofta, am înțeles. Genul acela de femei inteligente avuseseră dreptate, fuseseră îndreptățite să fugă de mine, să se distanțeze, să mă lase acolo unde sărăcia se confunda cu mine, acolo unde reacția mea la fenomen se limita doar la a accepta condiția mea mizeră.
Sunt Samuel X și, la rândul meu, fug de sărăcie mai tare ca dracu’ de tămâie. Sunt SX și azi mă răscolesc amintirile acelor sentimente depozitate în cămările înguste ale tinereții.
Le-am iubit pe toate, sărace sau bogate, le-am prețuit în speranța că îmi vor da ce eu dăruiam cu atâta pasiune. Ofeream iubire, ele o luau și o măsurau în parale. Azi m-aș întoarce acolo și aș iubi la fel, aș rescrie cartea, dar aș păstra conținutul, punând în plus mai multă iubire, mai multă pasiune și mai puțini bani. Eu nu sunt o femeie inteligentă. Le-am înțeles, sunt bogate, dar vor pleca de aici cu mâinile lui Alexandru cel Mare la vedere, la revedere…
Sunt Samuel X și vă invit să vă spuneți părerea, să le spuneți femeilor inteligente cât de frumoasă și de pură este sărăcia, să explicați cum știți voi mai bine de ce dragostea este mai importantă decât toate bogățiile din lume. Pentru mine, aduceți doar femeia în compania căreia îmi doresc să traduc din latina veche, pentru mine, doar slove.
Sunt Samuel X și poate că mâine am să dorm liniștit, vă las să faceți dreptate, să huliți prostia…
