Sunt Samuel X și azi am să vă duc în lumea momentelor unice și nepovestite, în lumea interioară, a poveștilor ascunse și nerostite, acolo unde doar voi ați pătruns și degrabă ați tras ușa grea după voi și asta pentru că fiecare are în el o bucată de liniște demnă de o poveste, dar nu de o poveste banală, ci de una personală, construită pe identitatea fiecăruia.
Sunt SX și azi am să desfac cutia veche și prăfuită a gândurilor nerostite, a dorințelor noastre ascunse, a tot ce nu am putut spune în fața altor persoane. Nu, nu vreau să le dați glas acum, mă refer la acele povești ascunse, vreau doar să vă readuc aminte, să vă spun că ele există, că sunt parte din temelia existenței noastre și să vă asigur că stau bine păstrate, că există doar pentru noi și că sunt în siguranță.
Omul are nevoie de liniștea lui, de bucata de liniște închisă sub formă de poveste, omul are nevoie de vocea lui interioară și este obligat să ascundă acolo cele mai năstrușnice gânduri. Cele mai temerare idei, acele lucruri pe care semenii săi nu le-ar putea suporta, acele concepte ce nu ar face decât să lupte împotriva lui odată expuse, scoase la lumină și prezentate celor din jur.
Imaginați-vă că am fi slobozi la gură și că, mergând pe stradă cu partenera de viață, cu cea împreună cu care formăm un cuplu, am spune așa, din senin: Uite, în sfârșit, o femeie frumoasă în compania căreia aș putea să fiu fericit. Îmi place enorm de mult, îmi place mult mai mult decât îmi placi tu. Nu, nu sunt supărat pe tine, dar sunt nemulțumit că acum, în secunda asta, nu poți să fii ca această ispită, nu poți să mă mulțumești cum mă mulțumește simpla ei trecere pe stradă.
Vedeți? La genul acesta de liniște ce-și poartă poveștile fac referire, la momentele tâmpe din viețile noastre pe care, evident, le reprimăm, le ascundem fără să spunem nimănui, fără să dăm explicații. Viața înseamnă poftă, viața este compusă din dorință, viața nu este liniară, are suișurile și coborâșurile ei, iar noi suntem niște piese incapabile să demonstrăm coerență absolută. Vedem, gândim și iubim instantaneu, creștem, învățăm și ne dorim în permanență ceva mai bun, ceva mai performant, ceva în plus. Omul are în el toate cioburile liniștii și fiecare ciob are o poveste.
Sunt Samuel X și azi am să vă rog să vă amintiți de cioburile voastre, de culorile nerostite, de gândurile murdare ascunse în dulapul existenței voastre, de felul în care ați pângărit iubirea și v-ați dorit mai mult. Nu, azi nu este ziua judecății – așa ceva nu cred că există – azi este doar ziua în care citind aceste rânduri puteți să fiți sinceri cu voi, puteți zâmbi și admite că nu sunteți perfecți, că sunteți supuși poftelor, că iubiți pe ascuns.
Sunt Samuel X și azi am găsit cioburile personale din care am zămislit această poveste. Acum zâmbesc și-mi imaginez cât de simplu ar fi fost să dau curs fericirii, cât de ușor ar fi fost dacă omul se putea mulțumi cu ce are. Nu uitați, „Multos fortuna liberat poena, metu neminem” (Norocul îi scapă pe mulți de pedeapsă, dar de frică – pe nimeni). Aveți grijă să nu vorbiți în somn pentru că fiecare bucată de liniște din noi are o poveste.
Sunt Samuel X și caut femeia în compania căreia îmi doresc să traduc din latina veche. „Consuetudo quasi altera natura” (Cicero, De finibus, 5, 25, 74).
