Sunt zile bune de când știu povestea asta, de fapt, sunt ani buni de când tot povestesc, demonstrând că un prieten mi-a spus ce a pățit și nimeni nu mă crede. Toți au senzația că mie mi s-a întâmplat, că mereu vreau să ascund ceva și că nu pot nici acum să-mi asum acea noapte din poveste. Adevărul este trist, nici eu și nici prietenul meu nu am fost protagoniștii acelui film regizat, spre desfătarea noastră, de un regizor necunoscut, fapt ce a dat naștere speranței, fapt ce a ascuns adevărul și mi-a permis să-i atribui povestea fantastică prietenului, dar mereu aducând dovezi care să determine auditoriul să își imagineze că eu sunt acel fericit.
Acum, că ați înțeles și pentru că am mascat suficient intrarea în poveste, vă pot spune cu inima împăcată că, într-o seară, am alergat după doi iepuri și m-am ales cu două capre! Intrasem din greșeală într-un bar în care mai mulți bărbați țineau pe genunchi alți bărbați. Jur, a fost doar o greșeală, nu am mai fost pe acolo, căci am alte orientări la purtător. Eu sunt bărbatul iubitor de femeie, să fie clar, să nu existe loc de îndoială. Nu am nimic cu cei ce se simt bine în acele ipostaze, dar mie, când îmi pune mâna pe fund un bărbat, dau din copite mai ceva ca un armăsar. Așa a pățit prietenul meu, a intrat în bar și doi îndrăgostiți s-au dat la el. Prietenul a ieșit din bar și a ripostat la fel cum aș fi făcut eu. Cei doi au fugit, s-au speriat și eu am alergat după ei. Am alergat cât am putut eu de tare, dar nu i-am prins pentru că, la o intersecție, am fost lovit de o mașină. Da, mașina circula regulamentar și voi o să credeți că în ea erau două capre. Nimic mai fals!
Știu acum pe unde ați apucat, credeți că e o alegorie, că cei doi homosexuali reprezentau iepurii și domnișoarele din mașină, caprele, dar, vă repet, adevărul este cel ce vă va arăta, de fapt, de unde iepuri și de unde capre. Într-un final, am ajuns acasă și da, aveam doi iepuri scăpați prin grădină, am alergat după ei, dar m-am ales cu două capre ce pășteau liniștite, atipic pentru capre, dar așa era, pășteau liniștite la mine în grădină. Le adusese o mătușă din Botoșani, renunțase la ele, a decis că mi le face cadou. Iepurii au dispărut și universul a înlocuit prezența lor cu cea a caprelor. Nu mai știu, la mine în grădină sau la prietenul meu. Amândoi locuim la bloc și, după ce bem mai mult, visăm frumos. El la iepuri și eu la capre. Fiecare cu nebuniile lui…
