Poate așa mă programam, poate că așa a trebuit să fie viața mea, nu-mi pare rău, eram o mașină de făcut amor și nu mă săturam cu una, cu două. La mine, apele erau clar delimitate, una era iubirea fizică și alta iubirea sentimentală. Sigur o să mă judecați, dar eu m-am înțeles din prima clipă în care am fost pus în această situație. Pe a mea o iubeam până mă implora să mă dau jos, o iubeam până acolo unde începea să fugă de mine, o vedeam că mă ocolește, o vedeam cum se codește și cum încerca fel și fel de scuze penibile.
Am înțeles urgent ce se întâmpla și nu am insistat, nu mi-am dorit nici măcar o clipă să-i fac rău. În felul acesta, am început să-mi caut liniștea prin alte cuiburi și asta pentru că auzisem din povești că există multe femei care nu reușesc să se sature. Posibil și eu să fi suferit de aceeași boală, posibil ca și eu să fiu un nesătul care, din nefericire, dădusem peste o parteneră diametral opusă. Nu-i ușor pentru un bărbat să tot audă în timpul actului din partea partenerei că nu mai poate, că nu mai vrea, că gata, că…
Da, fizic iubeam cel puțin cinci femei săptămânal, sentimental, îi eram dedicat doar ei. Se dusese vestea prin oraș că sunt un armăsar redutabil și îmi era ușor să-mi găsesc partenere. Aveam zile în care picau și câte două, veneau uneori împreună la vaccin, veneau râzând și curioase și plecau tremurând din toate încheieturile. Poate nu știți, dar amorul întreținut cu râvnă are darul de a obosi teribil. Armamentul din dotare mă ajuta să fiu precis ca un ceas elvețian, lungime și grosime potrivite, la prima vedere ai fi zis că nu-i mare scofală, dar, după două, trei ore de muncă, părerile erau clare, etichetele săreau de la etaj și-mi aterizau, lipindu-mi-se de frunte: NESĂTUL ȘI NESUFERIT.
Azi așa și mâine la fel până când reclama a ajuns la urechile celei pe care o iubeam cu toată puterea ființei mele. Are sens să vă povestesc că nu a înțeles ce fac? Are sens să vă spun că mă urăște și nu crede că am iubit-o? La ultima întâlnire, mi-a reproșat că sunt neserios și m-a sfătuit să-mi pun bilele-n cui, este hotărâtă să-și refacă viața și mi-a spus că o doare undeva de mine.
Cineva îmi spusese că facerea mea de bine este soră cu facerea de bine din zicala populară, dar eu nu și nu, iar acum stau și-mi ling rănile, acum îmi oblojesc simțirile, acum mă doare sufletul și toate acestea pentru că eu clar nu am de gând să iau medicamente pentru a-mi diminua pofta trupească. E păcat, oameni buni, este păcat să tratezi cu medicamente natura lăsată de Dumnezeu. Cine nu și-ar dori să fie ca mine? Cine ar renunța la minunăție de condiție fizică, cine nu s-ar bucura la fel ca mine? Partea proastă este că acum îmi face reclamă negativă prin lume și le spune tuturor că sunt bolnav, că am boli venerice, că este vai de capul meu și femeile au cam început să mă ocolească. S-a dus pe apa sâmbetei norma mea de cinci pe săptămână. Vă spun sincer, eu unul sunt sănătos, vă anunț oficial că acum sunt și liber de contract, proaspăt divorțat și reclamat…
