M-am jucat cu focul și cred că m-am ars, dar nu regret nimic, nu simt că mi-am încălcat vrerea și asta este tot ce contează.
M-am jucat cu focul și m-am culcat cu mai multe femei, recunosc, nu le-am iubit, doar m-am culcat cu ele. Nici măcar nu le-am plăcut pe toate, m-am culcat cu toate formele posibile, din curiozitate, mi-am dorit să știu, să cunosc câte feluri de femei sunt, câte forme și câte suflete, câte generoase și câte virgine, late sau subțiri, scurte sau înalte, durdulii sau scânduri, m-am jucat și le-a plăcut. Nu le-am taxat, pe unele le-am inițiat, altele mi-au arătat tot felul de poziții la care nici nu m-am gândit că ar exista, nu le-am taxat și nici ele nu au cerut la schimb nimic. Ne vedeam și ne culcam, pe cele ce pretindeau mai mult, le părăseam urgent, nu puține au plâns, m-au blestemat, dar eu am insistat să merg pe drumul acesta.
M-am jucat cu focul până am cunoscut o femeie ce părea suma tuturor femeilor din lume. Fusese cu cel puțin tot atâția bărbați cu câte femei fusesem eu. Vorbea mai multe limbi străine decât Maica Tereza și fiecare dintre ele fusese învățată de la câte un alt bărbat. Era ba blondă, ba brunetă, ba roșcată, era când verde în păr, când roșie în obraji, când își aranja sutienul, când fustele, niciodată nu știai dacă s-a dat jos din pat sau se pregătește să se suie într-unul, era pe fugă, proceda exact la fel ca mine, fugea, îi alunga pe cei ce doreau mai mult.
Știa că nu se poate îndrăgosti și totuși pe mine m-a acceptat. Pe undeva prin trecutul ei vulgar învățase, la fel ca mine, că dragostea ucide libertatea, că dragostea presupune încredere, liniște, speranță. Mă privea în ochi și-mi spunea că sunt frumos, că-i aparțin. Îmi făcuse ceva ce eu le făcusem tuturor, îmi pusese un lanț invizibil în suflet și mă ținea acolo, departe, dar suficient de aproape, mă ținea ca pe jar, nu știam dacă este sau nu a mea și asta mă înnebunea cel mai tare.
M-a cucerit încercând să scape de mine, am cucerit-o încercând să o ignor. Ne-am potrivit precum sacul și peticul. M-am jucat cu focul și cred că există iubire, că fără de ea, carnea nu rezistă împreună, m-am jucat și acum simt durerea, acum înțeleg, abia acum, când suferința mușcă din sufletul meu, îmi dau seama că dragostea coace semințe speciale.
Acum o taxez, da îi cer sinceritate, îi pretind respect, încredere, sunt biruri grele, taxe insuportabile, este iubire, nu doar sex. Acum mă taxează, sunt fidel, închid ochii și îmi imaginez că există doar ea, sunt mulțumit, acum mă pedepsește, mă doare, mă chinuie, încă vorbește toate limbile străine învățate…
Rog enoriașii din parohie să păstreze pentru ei pildele ce includ iad și cazan cu smoală, eu sunt fericit!
