Nu știu cum e pentru alții, dar pentru mine blocarea pe social media a fost mereu semnul suprem de „Nu mai vreau să ai acces la viața mea”.
Așa că, atunci când am descoperit că „el” m-a blocat peste noapte, fără ceartă, fără motiv, am simțit că cineva mi-a trântit ușa în față.
Numai că povestea nu s-a terminat acolo.
1. Blocarea – prima lovitură
Într-o seară vorbeam normal, schimbam meme-uri și planuri pentru weekend. A doua zi, tăcere. Profilul lui? Inaccesibil. Numele? Dispărut din lista mea.
Nu doar că m-a blocat, dar a șters și comentariile de la postările mele. Am simțit acea combinație familiară de furie și tristețe care te face să cauți disperat un răspuns.
2. Reacția mea – și momentul „deșteptării”
După câteva zile, mi-a scris din nou… de pe alt cont. Mesajul? „Hei, ce faci? N-ai răspuns la gluma mea.”
Glumă?! Blocarea era o glumă? În mintea lui, totul era „amuzant”, un mod de a vedea cum reacționez, un test.
Și atunci am realizat ceva important: nu era vorba de umor, ci de control emoțional mascat în joacă.
3. De ce unii fac asta
Psihologii numesc acest comportament hot-and-cold manipulation. Persoana îți retrage brusc accesul și apoi îl oferă din nou, pentru a testa cât de mult îți pasă.
În spatele unei „glume” se ascunde un joc de putere: „Pot să dispar și să apar oricând, iar tu vei reacționa.”
4. Lecția pe care am învățat-o
Blocarea nu e umor. Este o limită clară sau un semn de lipsă de maturitate emoțională. Dacă cineva îți tratează sentimentele ca pe un experiment, nu are ce căuta în spațiul tău emoțional.
Dacă cineva te blochează „în glumă”, nu e o glumă. Este un test de control. Și singurul răspuns sănătos este să nu mai joci în scenariul lor.
