Iată ce probleme au adulții care au crescut fără unul dintre părinți

Familia monoparentală este acel tip de familie în care copiii locuiesc doar cu unul dintre părinți. Acest lucru se poate întâmpla ca urmare a divorțului, a separării părinților, a decesului unuia dintre părinți, a înfierii de către un adult a unui minor sau ca urmare a deciziei unei femei de a da naștere unui copil fără a fi căsătorită sau fără a locui cu un bărbat.

Copiii proveniți din familii monoparentale pot întâmpina o serie de dificultăți și provocări pe parcursul dezvoltării lor, care pot avea consecințe negative asupra vieții lor de adulți. În acest articol, vom analiza câteva dintre aceste probleme și modul în care pot fi prevenite sau atenuate.

Probleme economice

Unul dintre cele mai evidente efecte ale creșterii într-o familie monoparentală este lipsa resurselor financiare. De multe ori, părintele singur are un venit mai mic decât cel al unei familii cu doi părinți, sau chiar nu are un loc de muncă stabil sau bine plătit. Acest lucru poate duce la dificultăți în asigurarea nevoilor materiale ale copiilor, cum ar fi alimentația, îmbrăcămintea, locuința, educația sau sănătatea.

Copiii din familiile monoparentale pot fi expuși la sărăcie, privare sau excluziune socială, ceea ce le poate afecta stima de sine, performanța școlară și integrarea socială. De asemenea, ei pot dezvolta o atitudine negativă față de muncă, bani sau succes, sau pot adopta comportamente de risc pentru a-și asigura supraviețuirea.

Pentru a preveni sau reduce aceste probleme economice, părintele singur poate beneficia de ajutoare bănești oferite de stat sau de alte surse de venit. De exemplu:

  • Pensia de întreținere – este suma de bani pe care părintele care nu locuiește cu copilul trebuie să o plătească lunar pentru întreținerea acestuia. Pensia se stabilește prin hotărâre judecătorească și se calculează în funcție de veniturile și cheltuielile ambilor părinți și de nevoile copilului.
  • Alocația pentru susținerea familiei – este suma de bani pe care statul o acordă lunar familiilor cu venituri reduse care au în întreținere copii cu vârsta de până la 18 ani (sau 26 ani dacă sunt elevi sau studenți). Alocația se acordă în funcție de numărul copiilor și de nivelul venitului net mediu lunar pe membru de familie.
  • Ajutorul de incluziune – este suma de bani pe care statul o acordă lunar familiilor cu venituri reduse care au în întreținere copii cu dizabilități sau aflați în situații speciale (de exemplu, orfani, abandonați, victime ale violenței etc.). Ajutorul se acordă în funcție de gradul și tipul dizabilității sau situației speciale.
  • Bursa de ajutor social pentru elevi – este suma de bani pe care statul o acordă lunar elevilor din învățământul preuniversitar care provin din familii cu venituri reduse. Bursa se acordă în funcție de nivelul venitului net mediu lunar pe membru de familie și de rezultatele școlare ale elevului.
  • Tichete sociale pentru alimente de bază – sunt tichete valorice pe care statul le acordă lunar familiilor cu venituri reduse care au în întreținere copii cu vârsta de până la 14 ani. Tichetele pot fi folosite pentru achiziționarea de alimente de bază (pâine, lapte, ouă, carne etc.) de la magazinele partenere.
  • Vouchere pentru energie electrică – sunt vouchere valorice pe care statul le acordă lunar familiilor cu venituri reduse care au în întreținere copii cu vârsta de până la 18 ani. Voucherele pot fi folosite pentru plata facturilor la energia electrică.
  • Vouchere de 500 lei pentru elevi și preșcolari – sunt vouchere valorice pe care statul le acordă anual elevilor și preșcolarilor din învățământul de stat sau privat acreditat. Voucherele pot fi folosite pentru achiziționarea de rechizite, manuale, echipamente sportive, tablete sau laptopuri.
  • Ajutor social comunitar – este suma de bani pe care primăria o acordă lunar familiilor cu venituri reduse care locuiesc în București. Ajutorul se acordă în funcție de nivelul venitului net mediu lunar pe membru de familie și de numărul copiilor.

Pentru a beneficia de aceste ajutoare bănești, părintele singur trebuie să depună o cerere și o serie de documente justificative la instituțiile competente (de exemplu, primărie, direcția de asistență socială, școală etc.). De asemenea, părintele singur poate căuta și alte surse de venit, cum ar fi un loc de muncă mai bine plătit, un al doilea loc de muncă, o activitate independentă sau o colaborare cu o organizație non-guvernamentală.

Probleme emoționale

Un alt efect al creșterii într-o familie monoparentală este impactul asupra stării emoționale a copiilor. Copiii pot resimți o serie de sentimente negative, cum ar fi tristețea, furia, vinovăția, teama, anxietatea sau depresia. Aceste sentimente pot fi generate de mai mulți factori, cum ar fi:

  • Lipsa unuia dintre părinți – copiii pot simți un gol afectiv și o dorință puternică de a avea ambii părinți alături. Ei pot suferi după părintele absent sau pot idealiza relația cu acesta. Ei pot avea dificultăți în a accepta situația și în a se adapta la schimbările survenite în viața lor.
  • Conflictul dintre părinți – copiii pot fi martori sau victime ale conflictelor dintre părinți, fie înainte, fie după separare. Ei pot fi afectați de violența verbală sau fizică, de manipularea sau denigrarea unuia dintre părinți față de celălalt sau față de copii. Ei pot fi implicați în conflicte sau folosiți ca mijloc de presiune sau răzbunare între părinți.
  • Instabilitatea familială – copiii pot fi supuși unor schimbări frecvente și bruște în viața lor familială, cum ar fi mutarea în alt loc, schimbarea școlii sau a prietenilor, apariția unor noi parteneri ai părintelui singur sau a unor frați vitregi. Ei pot avea dificultate în a se atașa sau a se înțelege cu noile persoane din viața lor. Ei pot simți confuzie, gelozie, resentiment sau ostilitate față de acestea.
  • Neglijarea sau suprasolicitarea – copiii pot fi neglijați sau suprasolicitați de către părintele singur, în funcție de modul în care acesta gestionează situația. Unii părinți pot fi prea ocupați, stresați sau deprimați pentru a le oferi copiilor atenția, afecțiunea și sprijinul de care au nevoie. Alți părinți pot fi prea protectori, autoritari sau dependenți de copii, punându-le pe umerii lor responsabilități și așteptări prea mari pentru vârsta lor.

Pentru a preveni sau reduce aceste probleme emoționale, părintele singur trebuie să ofere copiilor o educație echilibrată, bazată pe iubire, respect și comunicare. De asemenea, părintele singur trebuie să își rezolve propriile probleme emoționale și să își mențină o stare de bine. Iată câteva sfaturi utile:

  • Explică copiilor situația în care se află familia și asigură-i că nu este vina lor pentru ceea ce s-a întâmplat. Fă-le să înțeleagă că ambii părinți îi iubesc și îi vor sprijini mereu.
  • Menține o relație civilizată și cooperantă cu celălalt părinte și respectă drepturile și obligațiile pe care le aveți față de copii. Nu îl critica, nu îl jigni și nu îl denigra pe celălalt părinte în fața copiilor. Nu îi implica pe copii în conflictele dintre voi și nu îi folosi ca mijloc de presiune sau răzbunare.
  • Asigură copiilor o rutină stabilă și predictibilă, care să le ofere siguranță și confort. Stabilește reguli clare și consecvențe pentru comportamentul lor. Fii ferm, dar flexibil și adaptabil la nevoile lor.
  • Oferă copiilor atenție, afecțiune și sprijin suficient, fără a fi prea protector sau prea exigent. Ascultă-i, înțelege-i și ajută-i să își exprime și să își gestioneze emoțiile. Încurajează-i să își dezvolte talentele, interesele și relațiile sociale.
  • Ai grijă de tine și de starea ta de bine. Caută sprijin din partea familiei, prietenilor sau a unui specialist dacă te simți copleșit, stresat sau deprimat. Găsește-ți timp pentru relaxare, distracție și dezvoltare personală. Nu te izola și nu te învinovăți pentru situația în care te afli.

Probleme relaționale

Un alt efect al creșterii într-o familie monoparentală este influența asupra relațiilor pe care copiii le stabilesc ca adulți. Copiii pot avea dificultate în a forma legături afective solide și durabile cu alte persoane, fie că este vorba de prieteni, parteneri sau proprii copii. Aceste dificultăți pot fi determinate de mai mulți factori, cum ar fi:

  • Lipsa unui model pozitiv – copiii pot avea o imagine distorsionată sau incompletă despre rolul și comportamentul unui părinte sau al unui partener. Ei pot avea așteptări nerealiste sau contradictorii față de relațiile pe care le vor avea ca adulți. Ei pot imita sau respinge stilul relațional al părintelui singur sau al celuilalt părinte.
  • Lipsa unei identități clare – copiii pot avea dificultate în a-și defini propria identitate și în a-și asuma rolurile de gen corespunzătoare. Ei pot fi confuzi, nesiguri sau ambivalenți în legătură cu propria sexualitate, orientare sau preferință. Ei pot fi influențați de stereotipuri, prejudecăți sau presiuni sociale.
  • Lipsa unei încrederi solide – copiii pot avea dificultate în a se încrede în ei înșiși și în ceilalți. Ei pot avea o stimă de sine scăzută, o teamă de abandon, de respingere sau de eșec. Ei pot avea o atitudine defensivă, evitantă sau dependentă față de relațiile pe care le stabilesc ca adulți.

Pentru a preveni sau reduce aceste probleme relaționale, părintele singur trebuie să ofere copiilor un model pozitiv, o identitate clară și o încredere solidă. De asemenea, părintele singur trebuie să își dezvolte propriile relații sănătoase și satisfăcătoare. Iată câteva sfaturi utile:

  • Oferă copiilor un model pozitiv de părinte și de partener. Arată-le cum să se comporte cu respect, responsabilitate și iubire față de ei înșiși și față de ceilalți. Arată-le cum să comunice eficient, să rezolve conflictele și să împartă sarcinile într-o relație. Arată-le cum să își aleagă partenerii potriviți și să își mențină relațiile stabile și fericite.
  • Oferă copiilor o identitate clară și o acceptare necondiționată. Arată-le că îi iubești și îi apreciezi pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac sau cum arată. Ajută-i să își descopere și să își valorifice calitățile, talentele și interesele. Ajută-i să își definească propriile valori, principii și obiective în viață. Ajută-i să își asume rolurile de gen corespunzătoare, fără a le impune sau a le limita opțiunile.
  • Oferă copiilor o încredere solidă și o autonomie adecvată. Arată-le că ai încredere în ei și în capacitatea lor de a face față provocărilor vieții. Încurajează-i să își exprime opiniile, sentimentele și dorințele. Încurajează-i să își asume riscuri calculate, să își depășească fricile și să își asume consecințele acțiunilor lor. Încurajează-i să își dezvolte independența, inițiativa și creativitatea.

Astfel, creșterea într-o familie monoparentală poate avea efecte negative asupra vieții copiilor ca adulți, dar nu este o fatalitate. Părintele singur poate face multe lucruri pentru a preveni sau reduce aceste efecte, oferindu-le copiilor o educație echilibrată, bazată pe iubire, respect și comunicare. De asemenea, părintele singur poate beneficia de ajutoare bănești oferite de stat sau de alte surse de venit, pentru a asigura nevoile materiale ale copiilor. În plus, părintele singur poate căuta sprijin din partea familiei, prietenilor sau a unui specialist, dacă se simte copleșit, stresat sau deprimat.

Copiii proveniți din familii monoparentale nu sunt niște victime sau niște handicapați. Ei sunt niște persoane unice, cu resurse și potențial nelimitat. Ei pot depăși orice obstacol și pot avea o viață plină de succes și fericire.

Referințe: ro.wikipedia.org/wiki/F, totuldespremame.ro, bing.com, la-psiholog.ro, qbebe.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here