Este timpul să vă treziți și să recunoașteți că și sufletul și patul vostru sunt importante și merită mai mult decât resturile lăsate de alții.
Începem cu sufletul. Da, acel loc nevăzut, dar care se simte atunci când cineva îți spune că te iubește și apoi se îndepărtează mai repede decât troleibuzul care se retrage la depou. Este timpul să ne amintim că sufletul nostru nu este o piață de vechituri, unde oricine poate lăsa ce nu mai are nevoie și să plece cu mâinile goale și inima ușoară. Nu, dragii mei, sufletul nostru merită iubire autentică, respect și atenție, nu doar câteva resturi de emoții pe care cineva le-a uitat într-un colț și speră că le vom restaura noi.
Și acum, să trecem la pat. Da, acel loc sacru unde ne petrecem aproape o treime din viață făcând și altceva în afară de a dormi, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Ei bine, fix aici, mulți ne trezim că am adus tot… resturi. Este timpul să recunoaștem că patul nostru nu este un teren de joacă pentru nimeni, ci un sanctuar personal în care merităm să ne simțim bine și împliniți, fără jumătăți de măsură și compromisuri făcute cel mai adesea din disperare.
Nu trebuie să fim coșurile de gunoi ale altora, ci să ne afirmăm dreptul la propria noastră fericire. Așa că, închideți ușa sufletului și a patului pentru resturile altora și deschideți-o doar pentru cei care vă respectă și vă aduc bucurie adevărată. Este timpul să ne ridicăm și să cerem mai mult decât compromisuri jenante. Este timpul să cerem ce merităm cu adevărat: iubire, respect, liniște și bucurie.
