Ioana, adică nevastă-mea, nu mai locuiește în inima mea

sursa foto: freepik

Trebuie să recunosc că acest titlu sună ca o declarație dramatică dintr-un roman romantic de doi bani. Dar, hei, cine sunt eu să nu mă complac în puțină dramă, mai ales când vine vorba despre declarații de dragoste căzute în desuet?

De ce zic asta? Cum s-a întâmplat totul? Vă spun imediat, pas cu pas:

Etapa 1: Faza de admirație O, da, am fost prins în capcana acelei faze dulci și efervescente în care totul este roz și parfumat cu esența florilor de cireș. Îmi plăcea să cred că Ioana era „cea aleasă”, „jumătatea mea” și alte clișee romantice pe care le găsești în cărțile de dragoste (ieftine). Dar adevărul e că această fază a fost, în cel mai bun caz, o iluzie și, în cel mai rău caz, un tur de forță emoțional.

Etapa 2: Confruntarea cu realitatea Pe măsură ce faza de admirație s-a estompat, am început să văd lucrurile așa cum sunt cu adevărat. Am realizat că Ioana nu era chiar atât de perfectă precum o vedeam eu inițial. De fapt, era departe de a fi perfectă. Era cam agitată dimineața, guralivă peste măsură, indiscretă și lipsită de bun simț. În plus, își lăsa hainele peste tot și avea un fel de a face zgomot atunci când mânca orice încât mă făcea să mă întreb de ce am ajuns să mă căsătoresc cu ea în primul rând.

Etapa 3: Confruntarea cu propriile emoții A fost un moment de confruntare dureros în care am trebuit să-mi recunosc și să-mi accept sentimentele. A trebuit să mă întreb dacă ceea ce simțeam pentru Ioana era cu adevărat dragoste sau doar o obișnuință confortabilă. Și, după o analiză serioasă și profundă (adică, fie vorba între noi, după o seară cu prietenii la bere), am ajuns la concluzia că nu mai simțeam acea iubire pasională și fierbinte pe care credeam eu că încă o mai simt.

Etapa 4: Acceptarea și eliberarea Și astfel, în cele din urmă, am ajuns la concluzia că nevastă-mea nu mai locuiește în inima mea. Nu a fost o decizie ușoară, dar a fost necesară pentru a mă elibera de povara unei relații care nu-mi mai aducea nici bucurie și nici satisfacție.

Cam asta e tot. Acum îmi caut o locuință. Apropo, nu știți ceva de închiriat?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here