Sunt Samuel X și azi am să mă ocup de febra asta obosită a unor oameni ce se văd amenințați de progres. Am scris în titlu IUBIRE ARTIFICIALĂ și acum o să dezvolt, o să mă sui cu literele, cu puterea cuvântului, cu toată intenția pe o păpușă gonflabilă și am să o iubesc, evident, o să o iubesc artificial, o să o iubesc să văd și să înțeleg care sunt plusurile și care sunt minusurile. Uf, am obosit! M-am dat jos și, ce să vezi, inițial nu mi-a spus că o doare capul. Mai apoi, i-am oprit sunetul când a început să devină enervantă, practic tace la comandă sau geme de plăcerea aia artificială pe care se presupune că o simte. Este atât de fierbinte cât o programez să fie și are în dotare inclusiv transpirație falsă. Toate la pachet și absolut toate construite de minți bolnave – ar spune gurile rele – eu am să mă rezum și am să spun că este discretă, nu mă bârfește prin sat și nici nu mă face de râs. Unul peste alta, iubirea artificială a trecut clasa…
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ – scrisă și ea în titlu și învârtită în jurul cozii de lemn, demnă de preluat controlul în mintea unor indivizi speriați, inteligența care o să se lupte cu noi și care o să ne controleze în viitorul apropiat și gata, omul o să se predea și o să fie crescut în incubatoare precum creștem noi găinile pentru că doar atât s-a putut și pentru că, în sfârșit, omul a recunoscut că nu este chiar atât de inteligent, că are limitările lui și, mai ales, are frustrările lui și, ce să vezi, are mai mereu teama absurdă că totul se va termina, că lumea o să se distrugă din cauza progresului și că ea, inteligența artificială, o să fie cea care o să vorbească în coduri despre Dumnezeul ei, cel dispărut de pe pământ, cel ce a lăsat cartea codurilor, cartea primilor programatori, un fel de apostoli ce încă trăiesc printre noi, azi, aici, oameni încă, oameni capabili să codeze viitorul și să lase în urma lor ceva inteligent.
A.I. versus OM, frică și evoluție, foame și disperare, intrigă și eu, cel ce vreau a mă multiplica cu femeia capabilă să traducă din latina veche. Gata, inteligența artificială este curtată, știe să traducă, sperie la fel de mult precum o femeie și le știe pe toate.
CASELE DE MARCAT INTELIGENTE – Problema aceasta devine una complicată, aici viitorul a dat buzna și a trimis la plimbare câteva milioane de oameni ce lucrau pe salarii mici – spun așa ca să nu spun mizere – am spus și o las așa, să vadă lumea că sunt eu, Samuel X, nu neapărat inteligent, dar viu, în carne și taste, avid de cunoaștere, dar lipsit de viteza aparatelor ce au să scaneze dacă le pui sub nas produsele, aparatele acelea ce au să facă apel la corectitudinea speciei noastre și da, prevăd un viitor în care o să reiasă că ticăloșia care zace în om are să câștige războiul și că omul o să fenteze mașina, practic, omul o să fie rechemat și repus în drepturi pentru că foamea învinge legile gravitației și dă pe de-a dreptul.
Omul nu trece peste om, dar peste mașinăriile acele idioate are să treacă și asta nu peste prea mult timp. În realitate, avariția unor lanțuri comerciale a depășit limita bunului simț. Practic, pofta de câștig a întrecut măsura. Proiectul a fost inițiat de bănci și factorul uman a fost îngropat spre a trimite individul forțat în era plăților electronice. Nu spun că sunt rele, nu vreau să ne întoarcem la momentul în care bănuții erau găuriți și legați într-o salbă cu ajutorul unei sfori, dar vreau să atrag atenția că asistăm la degradarea relațiilor interumane, că ne transformăm în bucăți de carne cu mentalități robotizate, că uităm ce reprezintă empatia și căldura umană, că ne răcim înainte de vreme, înainte de a fi puși în groapă.
Sunt Samuel X și refuz să-mi scanez produsele singur, am nevoie de ea, de casierița care să-mi zâmbească, de casierul care să mă salute, de omul care să-mi facă cu ochiul sau care să se încrunte la mine. Sunt Samuel X și îmi doresc o resetare a apucăturilor reci ale umanității, îmi doresc zâmbete și lumină, căldură umană…
