Cu fiecare bătaie a ceasului, cu fiecare răsărit ce pătrunde prin fereastră, simt cum timpul curge indiferent, fără să aibă răgaz să se oprească sau să privească în urmă. Așa cum râurile nu se opresc pentru nimeni și nicio clipă nu poate fi prinsă în mrejele trecutului, așa și viața își urmează cursul neclintit. Iubirea ta, odată strălucitoare și fierbinte ca soarele amiezii, pare acum ca o stea stinsă, rătăcind prin întunericul universului, fără scop sau direcție.
Ai venit când cuvintele dulci încă îmi răsunau în urechi, când mâinile tale îmi ofereau căldura unei promisiuni. Dar viața, această frumoasă și capricioasă invenție, a decis să ne poarte pe căi diferite. Și acum, cu toate că inima mea încă mai înalță rugăminți tăcute către cer, către tine, știu în adâncul meu că venirea ta nu mai are niciun rost.
Drumurile noastre s-au despărțit, iar amintirile se estompează pe măsură ce zilele se scurg. Privind înapoi, parcă îți pot simți din nou atingerea, zâmbetul tandru, dar acestea sunt doar reflexe palide în oglinda memoriei. Încerc să prind firul vremii și să-l întorc înapoi, să ajung în locul unde ne-am întâlnit pentru prima dată, să încep totul de la început. Dar timpul nu se întoarce niciodată, iar trecutul rămâne doar o colecție de amintiri și lecții învățate, nimic mai mult.
Așa că, iubirea mea, trebuie să îmi recunosc înfrângerea, să accept că prea multe s-au schimbat, că drumurile noastre nu mai pot fi reîntregite. Venirea ta acum nu ar face decât să deschidă răni vechi și să-mi reamintească ceea ce am avut și am pierdut. Poate că într-o altă realitate, într-un alt timp, lucrurile ar fi fost diferite. Dar în această realitate, în acest timp, venirea ta nu mai are niciun rost.
Așa că îmi iau rămas bun, cu ochii îndreptați spre viitor, cu inima încărcată de amintiri și cuvinte nespuse. Poate că viața ne va duce în direcții neașteptate, poate că vom întâlni alți oameni, vom trăi alte povești. Iubirea ta îmi va rămâne întipărită în suflet, ca un capitol închis. Dar acum, iubirea mea, e prea târziu și venirea ta nu mai are niciun rost…
