A venit primăvara și, printre ploi, am prins o fereastră ce mi-a permis să mă abat de la activitatea mea intrigantă și să dau o fugă prin parc. (Stați liniștiți, vă las cu ochii în soare și nu vă dau mai multe detalii privitoare la activitatea mea intrigantă, vă las așa cum sunteți, curioși și pofticioși, dar neterminați.)
Revin la parc, a venit primăvara și nu mai știu ce am vrut să vă povestesc, dar știu că am fost în parc și acolo am văzut primele fuste scurte scoase la plimbare anul acesta. Parcă sunt mai scurte ca anul trecut sau ați mai crescut voi și ele acum doar par mai scurte sau, peste iarnă, ați avut nevoie de combustibil și ați băgat surplusul de material pe foc, cert este că eu mi-am clătit bine privirea, peisajul fiind unul intrigant, halucinant, apetisant, primăvăratic, curs verde, înmugurit și, pe alocuri, sărit de pe… fix ce-mi trebuie mie în pauza mea de la munca aia… intrigantă.
Credeați că ați scăpat așa ușor și că nu o să rămâneți cu un nod în minte, dar stați liniștiți că sunt aici și vă înnod eu gândurile, mințile, pornirile. Dați și voi un sentiment, la fel ca pe o bere, dați și voi ceva de pomană și eu mă chinui să vă anunț venirea primăverii împodobite în fuste scurte și picioare lungi, în tocuri obraznice și în gângurit semănat din dorință și din patimă, din sentimente irosite, consumate pe toți bărboșii pământului.
Nu-i așa? Parcă s-au mai înmulțit bărboșii, leneșii, parcă au apărut și ei prin peisaj și nu, bărbatul nu are de gând să recunoască că abia a ieșit din bârlog, din hibernat, și barba peste iarnă i-a ținut de cald. Ha, recunoașteți, nu se pupă blana acumulată pe picioare în anotimpul rece și e musai să dați o tură pe la saloane, la epilat și la bronzat, la scos potențialul maxim în stradă. A venit primăvara și ați decis să lăsați cojocul acasă, dar asta presupune mai multă expunere și pentru noi, muritorii de rând, mai mult clătit de ochi.
Azi am văzut o cămilă în deșertul imaginației mele. Ieri am zărit pe zebră o falnică pulpă de oiță nevinovată, sunt zen, dar mă gândesc la poftele pascale, la mielușelele puse pe pat proaspăt de iarbă înrourată și la pantalonii supuși unei înverzeli rapide în genunchi. O să închid sesiunea de primăvară și am să poftesc mai mult în gând, o să-mi inhib pornirile și am să vă invit să vă etalați voi poftele, să ne spuneți ce vă aduce iepurașul (sau iepuroiul), să ne lăsați să pătrundem în lumea voastră spre a alunga singurătatea din parcul proaspăt scos de la congelator, din parcul proaspăt dezghețat al relațiilor ce stau la pândă, ce sunt pregătite să se ivească din omăt.
Gata, vă spun cu ce mă ocup, sunt măturător, fac curățenie în parc și am început să adun iar sentimente împrăștiate în balonașe de cauciuc. Nu mai ninge cu fulgi, dar albul acestora s-a reîntors în parc. Fericiți cei cu dragostea la purtător, fericiți cei ce au spart iar becul de pe alee. Gata, vă las, mă uit, prind curaj, cu voi la taifas, cu primăvara în glas…
