La 40 de ani, fericirea depinde de imaginație

La 40 de ani, masculul din România pare desprins din cele mai halucinante scenarii de film, bărbatul român concurează azi la premiile lui nenea Oscar și este pe punctul de a-și câștiga premiul. Da, îl merită, este acolo pentru că a înțeles nevoia, necesitatea femeii, este acolo pentru că și-a dorit o femeia fericită, mulțumită, tratată cu respect. Da, el este azi pe covorul roșu și speră la recunoașterea unui statut care să-i confere acces mai ușor sub fustele femeii.

Bărbatul român are scop și țintă, așa a reușit, el nu se lasă vrăjit de sentimente false și de mirosul banilor, el se implică emoțional și dăruiește trăiri pasionale, emblematice, desprinse din sânul celor mai pure și mai profunde iubiri. Pare un personaj de basm, unul ce se ivește în compania armăsarului alb sau negru, nu mai contează culoarea, azi bărbatul, cetățeanul român, are mai multe nuanțe de piele, s-a amestecat și s-a cuplat în repetate rânduri și a adoptat mai multe culori. Bărbatul român este, așadar, internațional, are ochi de chinez, înălțime de rus, aspect de italian, mușchi de american, fund bombat de bărbat crescut la sală, cu fese puternice și bicepși rotunzi ca ai unui grădinar ce și-a cultivat pepenii cu grijă. Da, bărbatul român este un fermier priceput, adică direct proprietar de fermă, capabil să-și îngrijească femeia și să o seducă din fân și până pe lună.

El, sex simbolul zilelor noastre, este vânat de străine focoase și flămânde, de vipere ce vor să consume bărbatul mioritic, dar el nu se dă dus, el rezistă și este statornic, el nu înșală și nu face pași spre străinele care v-ar priva de bibeloul vostru plin de calități tot mai rare la bărbatul zilelor noastre. Da, fetelor, da, românul este ultimul samurai capabil să despice cu sabia lui pânza fină a femeii ce își începe viața amoroasă. Aproape că nu mai găsești bărbați în univers capabili să facă acel pas necesar femeii spre inițiere, spre întâia oară, dar el este aici, la picioarele voastre, ale tuturor femeilor, și vă servește, vă onorează și vă amintește de bărbăția pură, puternică, vibrantă, ademenitoare, plictisitoare, reală…

…Hei, dar ce credeați? Că ați murit și ați ajuns în rai, doamnelor, asta credeați? Alo, reveniți cu picioarele pe pământ, gata, a trecut vremea viselor, se apropie sfârșitul de săptămână și iar trebuie să vă mulțumiți cu un Dorel, cu un needucat care o să vă ciupească de fund și care o să vă atingă sânul din greșeală, cu ipocritul care cade peste voi, dar nu este capabil să înțepe profund, să ducă la bun sfârșit lucrul început. O să mai gâfâiți iar la început și o să rămâneți ne… Of, iar ne…

La revedere, merg să arunc niște români imaginați, închipuiți, la coșul cinematografiei românești…

Fericirea nu aparține celor nemulțumiți, deși au cucerit bogățiile lumii. Fericirea este proprietatea celor înțelepți, a celor care nu o caută și nu fug după ea. Fericirea vine spre noi atunci când suntem împăcați, când renunțăm la căutări inutile și ne mulțumim cu ce avem.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here