La 48 de ani nu mai caut verde, caut copt…

Printre toate rândurile citite am descoperit liniștea în care acum scufundat adulmec mirosul fructelor pârguite. Nu, azi nu-mi mai plac zarzărele, nu-mi mai plac cruditățile, nu mai servesc poamele acre pline de fițe și de figuri, azi prefer liniștea, am abandonat în mare parte aventura și m-am lăsat sedus de înțelepciune, de statornicie, m-am lăsat furat de blândețea zilelor tropicale, de căldură scufundată în galbenul portocaliu al razelor ce mușcă din noi, răsfățându-ne simțurile, Da, nu sunt singur, da, din nou, la 48 de ani nu mai caut verde, caut copt…

Sunt Samuel X și azi, mai mult ca atunci când v-am cunoscut, m-am tolănit pe căpița amintirilor și savurez în liniște un pahar plin ochi cu vin. Această băutură aspră alunecă alene din pahar spre papilele mele gustative și poartă pe calea-i întortocheată toate ingredientele necesare unei amintiri perfecte. Imaginea ta se rostogolește în milioane de picături sparte și se cuibărește în adâncul gândului meu de unde refuză să mai plece, de unde se opune dispariției, de unde doar eu mai exist spre a savura momentul la infinit, de acolo de unde existența lucrurilor a permis ca eu să fiu stăpânul acestor plăceri personale.

Sunt fericit, dar fericirea mea nu este simplă, sunt fericit și mă bucur să constat că fericirea mea este justificată, că ea te pătrunde până și pe tine și că ea ne inundă simultan. Nici latina veche și nici toate sunetele din univers nu au cum să pătrundă acolo, ele au fost doar calea ce, acum rămasă în urmă, se minunează de înțelepciunea sentimentelor noastre. Da, acolo, în interiorul perfecțiunii găsite de fericitele mele clipe, trăiesc și mă dedic ție, acolo respir ușurat, acolo sunt mai viu decât viața, acolo ești tu și acolo nu există punct. Gata, m-am întors, gata, radiez, m-am îmbujorat suficient, m-am luminat la față și da, gata, exist! Unde ai dispărut?

La 48 de ani nu mai caut verde, caut copt, nu mai povestesc amicilor, spun unei lumi întregi, la 48 de ani m-am oprit o secundă și am aflat că dincolo de ei există pași, există speranță, caut copt, dar nu toate sunt încă suficient de coapte, trăiesc, respir, adulmec, sunt tot vânător, dar azi vânez mai multe amintiri decât vânam ieri, decât respiram în trecut, azi colorez, desenez inimi pe un asfalt ce se îngustează în față, azi a trecut…

Sunt Samuel X, pentru voi doar un simplu X, sunt pe cale de dispariție, tastele îmi devin grele, dar iubesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here