Azi am fost la psiholog, da, la un psiholog care să-mi certifice, să-mi confirme, să-mi spună că nu eu am greșit. L-am plătit, evident. L-am plătit în speranța că o să-mi dea dreptate, dar ticăloasa – da, era femeie -repet, ticăloasa nu mi-a ținut partea. Inițial, am crezut că o protejează pe fosta mea soție pentru că este femeie, pentru că am nimerit la o feministă turbată.
Nu a fost așa, validările pe care le căutam acolo au întârziat să apară și, la finalul ședinței, am repetat ca un robot: da, vin și mâine! Da, o să respect programul, am înțeles, vin toată luna. Exact, este spre binele meu. Vom discuta împreună si voi trece peste această durere. Aveți dreptate, vina este împărțită, am fost doi în acel cuplu, așa este.
Alooo, am ieșit de acolo aprobând tot ce-mi spunea o femeie, a fost prima dată în viața mea când nu am avut nimic de contestat. Dacă vreți, vă dau și vouă adresa! Nu, nu fac reclamă și nici nu-mi plătește comision, dar unii oameni au parcă sufletul de aur, gurile aurite, eu îi numesc oameni de aur, oameni fără de care suferința nu s-ar putea stinge.
Am ieșit de la psiholog și, pentru o jumătate de oră, m-am tot gândit la dreptatea pe care o avea. Mai apoi, mi-am amintit iar de ea, de fosta, și m-am umplut de nervi, nu o înțelegeam nici măcar acum, nu puteam să o iert, nu pot încă să-i dau dreptate, ei nu am de ce să-i dau dreptate. Psihologul mi-a spus că vina este comună, dar ea, fosta, nu ar accepta așa ceva nici în ruptul capului. Este complicat, frustrant, este practic o durere ce mi s-a instalat în suflet și o ură care își găsește rădăcinile în toți anii în care am format un cuplu.
Evident, o să fac așa cum am fost sfătuit, dar, mai întâi am să mă duc să-mi înec amarul. Am să caut o cârciumă, un bar, unul unde nu am mai fost, unde nu mă cunoaște nimeni, unul în care pot să mă fac de minune. O să intru acolo și am să le spun tuturor cât de nenorocită a fost femeia în compania căreia am petrecut zece ani. Am să-i fac să mă înțeleagă, o să le spun cât de urât s-a comportat cu mine și cu ai mei în tot acest timp și cât de bine și de frumos ne-am comportat noi. Nu, nu o să le dau indicii cu privire la infidelitatea mea. Nu este necesar să le spun tot adevărul. Am să intru în bar exact cum am făcut la psiholog, pregătit să mint. Acolo ei au să-mi dea dreptate, au să mă aplaude și o să fie de partea mea. Cu siguranță, o să plătesc și acolo! Sunt banii mei și fac ce vreau cu ei…. Caut validare peste tot, am căutat și pe rețelele de socializare, azi, după ce ajung la bar și plătesc, o să-mi fac cont și pe rețelele despre care nu am știut nimic până să mă despart de soție.
Da, hai să recunosc, am fost momit pe Facebook de una care la profil trecuse că are 21 de ani. A rezultat a fi nevasta mea cu un cont fals. Acum sunt singur și umblu să înțeleg ce mi s-a întâmplat. E greu să rămâi singur la 50 de ani… Oare o să mă ierte?
