Fac apel la înțelegere și la bun simț, vă rog, vă implor, lăsați amantele să vină la mine!
Nu, nu mă cert singur, zbier la soția mea și, mai ales, la soacra mea. Sunt păzit de dimineața și până seara târziu de soacră, nu scap de ea, e lipită de mine, e ca un câine de vânătoare, agilă, pregătită, înfiptă, cu miros fin și pusă pe harță. Cum se apropie o femeie de mine și mă atinge, cum face scandal, sare ca arsă, face mai rău ca o sirenă de poliție, bine, fie, pentru fiica ei este ca o salvare, dar tot urât. Am ajuns să fiu ocolit de femeile de prin cartier, mă ocolesc și mă arată de la distanță cu degetul și mă compătimesc. Sunt singurul bărbat din cartier ținut în lesă, păzit și izolat.
Și dacă asta ar fi tot, parcă nu ar fi chiar așa de rău, dar vine noaptea și atunci mă păzește nevasta. Păi în halul ăsta eu, nu mai prind nimic. Înainte, mai pica câte ceva, dar, de când stau chitite pe mine, nimic, zero barat, pauză.
Frumoaselor, fragilele mele, iubitelor, alo, vă rog, lăsați amantele să vină la mine! Sunt supărat, ce nu înțelegeți? Mai variez și eu, mai diversific! Hai, fugiți și mai faceți și voi altceva, mai dați-mi și mie o gură de aer, unul proaspăt, o secundă de liniște și de vacanță. Așa ați făcut și cu socrul meu și cu omul ăla fain de-mi era cumnat, așa i-ați îngropat și pe ei, prin izolare, prin amputarea relațiilor extraconjugale.
Nu bag divorț pentru că știu ce vă poate pielea, pentru că mi-o iau pe cojoc, pentru că sunteți periculoase, dar fac apel la buna voastră înțelegere, lăsați-le măcar o zi pe săptămână, jur că mă întorc cu toți banii acasă! Să nu credeți că nu știu, să nu credeți că nu înțeleg, aveți amanți și eu, de rușine, nu am spus nimic până acum, dar s-a terminat, am prins curaj, ieri s-a uitat la mine una mai mare ca voi. O să mă combin cu ea, e puternică, face handbal, o să mă apere. Poate nu-i sărită de pe fix ca voi. Mi-a spus mama și nu am vrut să o ascult, mi-a spus să nu-mi iau karatistă…
