Recenzie „Colecționarul și alte povestiri stranii” de Mircea Cărbunaru

Mircea Cărbunaru, un nume cunoscut în peisajul science-fiction românesc, își reafirmă talentul literar prin cea mai nouă carte a sa, volumul „Colecționarul și alte povestiri stranii,” publicat sub egida editurii Bookforge. Cartea reprezintă o întoarcere triumfală la genul care l-a consacrat pe Cărbunaru în anii ’90, perioadă în care a fost un colaborator important al revistelor românești dedicate SF-ului​.

„Colecționarul” conține o serie de povestiri ce explorează universuri cu accente fantastice și futuriste, îmbinând elemente de mister cu teme cunoscute, uneori clasice, și, în același timp, provocatoare. Fiecare poveste este o călătorie unică prin lumi imaginare distorsionate, unde protagoniștii se confruntă cu dileme morale și situații neobișnuite. De la un colecționar de artefacte stranii, la un măcelar cu secrete întunecate, până la un caligraf ce descoperă adevăruri ascunse în spatele literelor, un supraviețuitor al apocalipsei și un jurnalist însetat de adevăr, autorul reușește să creeze personaje intrigante, complexe, și, desigur, extrem de variate.

Descrierile din carte sunt, de fiecare dată, amănunțite, corect documentate și evocatoare, creând imagini ce mențin captivă atenția cititorului, mai ales că acțiunea din fiecare povestire are loc în alt timp și în alt spațiu, cum ar fi, de exemplu, exotica Indie pandemică (în „Pandemic Punjabi”) sau nu mai puțin exoticul timp post apocaliptic (în „Un bărbat, o femeie și cinci peștișor argintii”) sau tragicul timp al Primului Război Mondial (în „Vânt de primăvară peste Ypres”). Astfel, cititorul călătorește nu doar în spațiu, ci și în timp, fără o traiectorie de dinainte stabilită, ceea ce sporește senzația că, de la o pagină la alta, te poți aștepta la… orice!

Dar poate ceea ce atrage cel mai mult la aceste povestiri, pe bună dreptate numite „stranii” chiar de autor, este finalul. Fiecare povestire are un pseudo-final neașteptat, dar nu în sensul răsturnării de situație, ci în sensul cel mai pur al cuvântului „neașteptat”: nici nu bănuiești în ce idee, impresie sau întâmplare rămâne agățat sfârșitul care, mai mereu, te obligă să „pui de la tine” o continuare. De aceea am spus „pseudo” final. Cu alte cuvinte, simți cum povestea se continuă, fără să vrei, în mintea ta, chiar dacă, pe hârtie, cuvintele au tăcut.

Pentru toate acestea și pentru încă multe alte aspecte pe care vă las pe voi să le descoperiți, „Colecționarul” este o dovadă în plus că literatura românească de tip SF are încă multe de oferit.

Volumul „Colecționarul și alte povestiri stranii” de Mircea Cărbunaru se găsește aici.