Într-o zi, pe când îmi savuram liniștită cafeaua și îmi contemplam măreția monotoniei, a prins contur un mesaj pe telefonul meu: „Hei, vrei să fim iar împreună?”. Uitându-mă la ecran, am simțit cum memoria mea emoțională a făcut un salt cu 5 ani în urmă, când aceeași întrebare mă făcea să tremur de emoție. Azi, însă, mă umflă râsul și îmi dau seama că nu a aflat încă că am devenit o combinație între o enciclopedie și un ghid de supraviețuire în jungla relațiilor.
Așadar, am hotărât să răspund acestei întrebări existențiale cu o doză sănătoasă de sarcasm și un strop de umor, convinsă că dragostea, la fel ca brânza veche, poate avea gustul ei special, dar să fim serioși, cine vrea să se implice într-un dejun romantic cu brânză mucegăită?
„Hei, dragul meu ex-cu-care-am-avut-o-mica-aventură-la-25-de-ani, mă bucur să văd că după 5 ani încă îți amintești că exist. Desigur, cine poate uita momentele în care ne-am privit profund în ochi și am simțit că suntem făcuți unul pentru celălalt? Sau poate amândoi aveam doar praf în ochi și am interpretat greșit semnele universului.”
Îmi aduc aminte de momentele în care spuneai că suntem „ca o ciocolată cu sare de mare” – un amestec de dulce și sărat. Acum mă întreb dacă nu cumva eram mai degrabă ca o pizza cu ananas – o combinație ciudată, nedorită și cu multe controverse.
Dar hei, poate că ai învățat ceva în acești ani și te-ai transformat într-o versiune mai gurgitabilă. Poate acum știi că nu trebuie să mănânci și să iubești cu mâinile murdare și că nu e ok să te dai în stambă de față de oameni necunoscuți, doar ca să mă faci să mă simt prost că ești tu cu fundul în sus. Și câte și mai câte, că acuș deschid cutia Pandorei! Cine știe, poate ai devenit vegetarian și nu mai crezi în așa-zisele „bucătării ale iubirii” în care se gătesc relațiile până se ard de tot.
Mă gândesc cu nostalgie la vremurile când spuneai că suntem „ca un pui și un cartof” – un cuplu perfect. Acum realizez că a fost doar o metaforă pentru faptul că niciunul dintre noi nu știa să gătească și comandam mereu prânzul de la restaurantul din colț.
Dar să nu uităm momentele în care încercam să ne facem planuri de viitor, să visăm la casă cu grădină, la copii și la cățelul nostru Golden Retriever. Acum, însă, cred că ar trebui să ne mulțumim cu un cactus și să ne bucurăm de libertatea de a nu mai fi împreună.
Așadar, dragul meu fost partener de aventuri romantice, nu cumva ai uitat că, în ciuda a toate cele întâmplate între noi, tot tu ai fost cel care ai plecat pe nepusă masă? Îți mulțumesc că ți-ai adus aminte de umila-mi existență, dar cred că ne-am îndepărtat prea mult unul de celălalt. Eu am devenit expertă în alegerea vinurilor, în timp ce tu, sper, ai învățat că există și mâncare pregătită acasă și că hainele nu se calcă doar în picioare. Hai că știi la ce mă refer…
Acum, serios, nu crezi că este momentul să recunoaștem că nu toate relațiile merită readuse la viață? Îți doresc tot binele din lume bla bla, ce se mai zice în astfel de situații și gata, șterge-ți mucii și vezi-ți de drum…
