Am avut multe ocazii să-mi înșel nevasta, dar am preferat să fiu prost, să calc drept și să-mi păstrez coloana vertebrală pentru a mă putea uita mereu în ochii soției mele și așa am dus-o vreme de zece ani. Între timp, au apărut copiii și viața a avut grijă să ne aducă absolut de toate, bune și rele, dulci si sărate, dulci și amare, dulci… Am avut multe oportunități în legătură cu femeile și cu ce mi-ar fi putut oferi ele, dar am ales calea corectitudinii, calea ce aparent duce spre fericire, dar drumul a devenit anevoios cu timpul și cărăruia a cotit undeva pe traseul acesta al relației dintre mine și ea.
O vedeam cum se distanțează de mine, o simțeam că pleacă din patul nostru conjugal, o percepeam rece, distantă, confuză, o adoram, dar o găseam abătută, tristă, mereu apatică și toate acestea pentru că ea, femeia de 40 de ani lângă care trăisem o bună bucată din viața mea, se perpelea într-un amor nou, incert, necunoscut, dar nebănuit de puternic. Ajunsese la vârsta la care toate certitudinile vieții cotidiene nu mai erau suficiente, ajunsese acolo unde văpaia necunoscutului o mușcase de suflet, acolo unde aventura era mai importantă decât toată familia noastră și decât tot ce construisem noi împreună. Nu, nu făcusem nimic pentru a o împinge în păcat. Nu, nici măcar nu o acuz că a căzut în infidelitate, nu o transform într-o femeie ușoară, nu o iubesc mai puțin și încerc să o înțeleg, încerc să-i dau dreptate, să o sprijin și să o susțin în demersul ei.
Iubirea mea nu este condiționată de faptul că este sau nu ea alături de mine și de copiii pe care îi avem împreună. Iubirea mea este identică cu sclavia și cu vrerea femeii pe care am iubit-o. Iubirea mea este independentă de regulile societății în care trăim și nu, iubirea mea pentru această femeie nu ține cont de prejudecățile unei societăți care acum mă arată cu degetul ca pe un încornorat. Sunt singur, dar singurătatea în care m-a îngropat plecarea ei din dormitorul nostru îmi dă ocazia să pun în primul plan reflexia, să las filozofia să bântuie toate cele neînțelese, îmi dă ocazia să testez felul în care am ajuns să mă diferențiez de iubitul clasic, de soțul tradițional, de tot ce ea a crezut că nu sunt.
M-am uitat în ochii ei și am înțeles că mă înșală, nu am avut nevoie de o confesiune din partea ei, nu mi-au trebuit cuvintele ei de negare a adevărului sau pe cele pline de curaj în care să-mi recunoască. Mi-a fost suficientă pătrunderea adâncă în cristalinul ochilor ei. Am văzut acolo mai mult decât mi-aș fi dorit să aud, decât aș fi fost capabil să îndur. Poate ați înțeles că a plecat de acasă, că s-a dus cu noul ei iubit și că eu am rămas cu copiii. Ați înțeles greșit! Locuim împreună și dormim în același dormitor, în același pat, sub aceeași plapumă, dar azi visăm separat. Poate ați înțeles că sunt un laș, că îmi merit soarta, dar azi ne hrănim cu vise diferite. Poate ați înțeles că ne vom despărți, că ne vom duce pe drumuri diferite, dar azi am uitat să renunț la ea și ne-am împăcat. Mă iubește!
