M-aș duce liniștit pentru că aici a fost doar a mea…

M-aș așeza la masa tăcerii cu femeia pe care o iubesc și m-aș scobi între dinți cu coloana infinitului, ne-am odihni și am trece pe sub poarta sărutului, ignorând-o pe Domnișoara Pogany și, privind spre viitor, aș păși liniștit alături de ea pentru că opera mea de artă este de milioane, pentru că, plimbată în companie selectă, a prins valoare, pentru că nici sculptorul și nici pictorul nu au reușit să depășească opera lui Dumnezeu și ea, iubita mea, este creația lui.

Însuflețită, asta iubesc la ea, mișcătoare, asta ador la ea, vie, mai vie decât toate lucrările de artă ce stau nemișcate de sute de ani, da, a mea, neplătită, a mea, neuitată, a mea pereche, ființa dragă mie, echilibrul și starea mea de asediu, aerul, briza, gerul, arșița, ploaia și înghețul, primăvara și reapariția vieții, fructul pârguit, copt bine și semințele, of, Doamne, semințele noastre polenizate din care au ieșit puișori pufoși, buni de crescut, de instruit, de iubit.

M-aș așeza la masa tăcerii împreună cu ea și m-aș scobi între dinți cu coloana infinitului de toate cărnurile alese, de toate poftele nedrepte, de toate momentele în care am fost tentat să o părăsesc sau să o înșel. Și eu am fost făcut de Dumnezeu, sunt om și sunt supus greșelii.

M-aș așeza la masa tăcerii cu ea și aș savura clipa, m-aș sprijinii pe coloana infinitului, de ea, și aș aștepta fericit…

Sunt Samuel X și l-am iubit pe Brâncuși mai puțin decât am iubit-o pe ea. Da, nu o cunosc încă, am nevoie de o eternitate, am nevoie de coloana ei vertebrală, de infinit, de tradus din latina veche.

M-aș așeza și aș închide ochii în compania ei, m-aș duce liniștit pentru că aici a fost doar a mea…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here