Cine (mai) salvează Lotul Olimpic masculin de sex fără angajamente? Campionii la „casual” au cam pierdut startul în viață.
Există o specie urbană care nu apare în documentare, dar trăiește nestingherită printre cafenele minimaliste și aplicații de dating: bărbatul de 40 de ani care „nu caută nimic complicat”.
Are o carieră stabilă, un abonament la sală și o teamă aproape poetică de cuvântul „relație”. Își dorește conexiune, dar fără factură emoțională. Vrea apropiere, dar cu ieșire de urgență.
La 40 de ani, unii bărbați își cumpără motociclete. Alții își cumpără libertatea în rate mici, săptămânale, plătite în conversații începute cu „Să vedem unde duce”. De obicei, duce exact unde te aștepți: nicăieri. Îți spun că au fost răniți. Că nu mai cred în etichete. Că lucrurile trebuie să curgă natural. Curios cum „natural” înseamnă, aproape mereu, să curgă doar în direcția confortului lor.
Nu sunt răi. Nu sunt nici măcar cinici. Sunt doar foarte atașați de ideea că viața lor trebuie să rămână flexibilă, ca un bilet la teatru cu posibilitate de retur. Își doresc o femeie matură, echilibrată, independentă, care să înțeleagă că ei nu pot promite nimic.
Ideal ar fi să fie și disponibilă emoțional, dar fără a solicita reciprocitate în mod regulat. Un fel de Netflix al sentimentelor: acces la conținut, fără abonament pe termen lung.
