Diagnosticul de cancer pancreatic a rămas, decenii la rând, unul dintre cele mai crunte pronosticuri medicale, cu o rată de supraviețuire de sub 10 % la cinci ani după depistare, vestea unei posibile terapii care ar putea transforma complet această realitate a electrizat comunitatea medicală internațională și publicul larg deopotrivă.
Protagonistul acestor evoluții este Mariano Barbacid, un biolog molecular spaniol de renume internațional, director al Grupului de Oncologie Experimentală de la Centro Nacional de Investigaciones Oncológicas (CNIO) din Madrid, ale cărui contribuții la înțelegerea cancerului se întind pe aproape patru decenii. Pe lângă faptul că a izolat primul oncogen uman — o genă responsabilă pentru transformarea unei celule normale în celulă canceroasă — în anii 1980, Barbacid a dedicat o mare parte din cariera sa încercării de a învinge KRAS, o proteină mutată prezentă în majoritatea cancerelor pancreatice și considerată de mulți ani “netaifabilă”.
Cancerul pancreatic, în special forma sa cea mai frecventă și agresivă — adenocarcinomul ductal pancreatic (PDAC) — a fost întotdeauna un adversar formidabil pentru medicina modernă: detectat de regulă în stadii avansate și extrem de rezistent la chimioterapiile convenționale, el se numără printre tipurile de cancer cu una dintre cele mai reduse rate de supraviețuire.
În acest context sumbru, echipa lui Barbacid a obținut rezultate care, până nu demult, păreau imposibile. Publicat în prestigioasa revistă Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), studiul comunică faptul că o terapie combinată cu trei medicamente poate elimina complet tumorile pancreatice la modele animale (șoareci) fără reapariția lor și fără efecte secundare semnificative.
Ceea ce face această terapie atât de promițătoare nu este doar eliminarea tumorilor, ci modul în care aceasta reușește să o facă. În loc să țintească doar o singură verigă a mecanismului de proliferare tumorală, strategia folosește o abordare în trei puncte, atacând simultan trei proteine-cheie esențiale pentru supraviețuirea și rezistența celulelor canceroase: KRAS, EGFR și STAT3. Această triadă formează o rețea de semnalizare care permite tumorilor să evite efectele tratamentelor tradiționale și să se reproducă necontrolat.
Combinând un inhibitor experimental al KRAS (daraxonrasib), un medicament aprobat pentru alte tipuri de cancer (afatinib) și un degradant de proteine (SD36), echipa a reușit să obțină remisie completă și durabilă a cancerului pancreatic la șoareci — un rezultat care nu fusese atins până acum în mod demonstrabil în experimente de laborator. În unele modele, șoarecii au rămas sănătoși mai mult de 200 de zile fără semne de boală după tratament.
Este important de subliniat, însă, că aceste rezultate, cât de extraordinare ar părea, sunt în prezent limitate la modele animale. Echipa de cercetare însuși a subliniat că nu este încă posibil să se efectueze studii clinice la oameni cu această terapie triplă, iar tranziția de la laborator la clinică implică adesea ani de cercetare suplimentară, verificări de siguranță și aprobări riguroase.
De altfel, istoria cercetării oncologice este presărată cu exemple în care terapiile eficiente la animale nu s-au tradus imediat în succes clinic la oameni. Sistemele biologice diferă, iar complexitatea corpului uman impune standarde mult mai înalte de siguranță și eficacitate. Așadar, ceea ce Barbacid și echipa sa au realizat reprezintă un pas esențial, dar nu încă tratamentul final împotriva cancerului pancreatic la oameni.
Totuși, chiar și în această etapă, rezultatele cercetării sunt istorice și pline de speranță. Nu doar că demonstrează că tumori cu reacție slabă la terapii pot fi vulnerabile la o abordare combinată inteligentă, dar ele indică și faptul că, după decenii de stagnare în tratamente eficiente, putem asista la o schimbare de paradigmă în modul în care abordăm una dintre cele mai dificile forme de cancer.
Ceea ce Mariano Barbacid și colegii săi au reușit până acum nu este leacul final pentru cancerul pancreatic — un termen pe care comunitatea medicală îl folosește cu prudență —, ci un punct de cotitură în cercetare, o descoperire care deschide rute noi pentru terapii, pentru înțelegerea mecanismelor tumorale și, mai ales, pentru speranța unui viitor în care pancreatic cancer nu va mai fi sinonim cu diagnostic fatal.
