Mi-a dat papucii de 1 Martie, nu vreau să mă plâng, vreau cei 10 de ani înapoi, vreau dreptate. Există așa ceva în relațiile de amor dintre oameni? Există corectitudine sau mai mereu unul dintre cei doi profită, fură startul, păcălește, ia mai mult, există armonia căutată?
Mie mi-a dat papucii de 1 Martie, eu m-am prezentat cu flori, cu bomboane de ciocolată și cu tradiționalul mărțișor, am făcut cărțile – cum s-ar spune – era în dreptul meu, nu credeam eu prea mult în clișeele zilei, dar mi-am făcut datoria. Da, mi-am onorat obligațiile și, în schimb, am primit verde, papucii, mi-a făcut vânt, m-a alungat, mi-a dat cu flit, una peste alta, le-am lăsat, asta m-a durut cel mai tare, mi-a explicat sec că ea nu mai suportă bărbații și că a trecut la femei, că, de acum, nu pot decât să le respect intimitatea și gata, să-mi văd de drum.
Nu vreau să reproduc aici ce mi-a spus partenera ei, acea parte din cuplul nou format care juca de acum rolul masculului din poveste, practic, bucățica aia care m-a înlocuit, nu vreau să povestesc cât de vulgar și de acid și de imoral m-a tratat, dar o să întreb încă odată, există corectitudine în relațiile de dragoste dintre oameni? Cu ce am greșit? O iubeam, îi puneam pe tavă aproape tot, practic, făceam tot ce îmi stătea în putere pentru a o face fericită.
Da, am văzut-o cum întorcea ochii pe stradă după alte femei, dar am crezut că se uită la cum sunt aranjate, la cum se îmbracă, la cât de stilate sau de cochete sunt, dar nu mi-am imaginat că le privește cu poftă, nici prin cap nu mi-a trecut să mă simt amenințat, nici urmă de bănuială că voi fi schimbat, abandonat, părăsit pentru una ca ea. Cu siguranță, și eu am partea mea de vină, undeva, în toată nebunia asta, am și eu partitura mea defectă, recunosc, îmi făcea plăcerea să ne uităm după femei, ne uitam împreună și, mai mereu, eu comentam, o susțineam când îmi semnala câte una bună.
Ce era să fac? Eu chiar eram sincer, ea îmi spunea, eu aprobam sau ridicam în slăvi, ea mă trăgea de mânecă și-mi arăta cu insistență, eu mă agățam și mă lăsam dus cu privirea, uneori și cu gândul, dar, la final, plecam cu a mea. Însă azi, de 1 Martie, am fost obligat să plec singur.
Au rămas acolo doar ele, una peste alta, pe mine m-au refuzat, m-aș fi băgat între ele și aș fi savurat momentul, aș fi considerat că am primit și eu un cadou de mărțișor, un fel de răsplată, dar nu a fost așa, ghiocelul meu a fost părăsit, trădat, a lăsat capul în jos și a plecat, îl port supărat.
Voi ce spuneți? Sunteți sau nu de partea mea? O să încerc să dorm la noapte și, evident, am să încerc să iubesc femeile pe mai departe, eroarea de sistem s-a produs la ea. Nu am nimic împotriva relațiilor dintre două femei, dar acum, mai mult decât în alte cazuri, această relație dintre ele mă afectează personal. O să-mi spun în gând, pentru a mă liniști, că a avut un vibrator mai mare ca mine, că sufletul meu a contat prea puțin în relația cu natura, că viața bate filmul și că, da, sunt bărbatul învins de femei pe toate planurile. Nu uitați, vreau să-mi spuneți dacă există dreptate. Vă mulțumesc!
