Zilele trecute am plâns în fața televizorului. Sunt căsătorit de zece ani și am un băiețel de cinci anișori. Soția mi-a spus că pleacă câteva zile în București, la părinții ei, mi-a spus că au nevoie de ea, că se mută într-un apartament nou și că ea trebuie să-i ajute. Am înțeles, sunt un soț înțelegător și am militat pentru o relație bună între toți membrii familiei, dar bunătatea mi-a fost călcată în picioare, am fost luat de prost.
Trecuseră patru zile de când aveam grijă de Ionuț, fiul nostru, băiețelul nostru scump, trecuseră patru zile de când ea îi ajuta pe ai ei să se mute. Vorbeam la telefon, ne pupăceam virtual, era totul bine și așteptam deja cu dor să se întoarcă când, într-o seară, uitându-ne la televizor, copilul îmi strigă în urechi: Tati, tati, uite, e mama la televizor! Până să mă uit mai atent, imaginile s-au derulat și eu i-am replicat copilului că semăna doar cu ea, că era o altă doamnă, că era cu un alt nene și că așa ceva nu se poate, dar, după ce s-a culcat copilul, am intrat pe net și am căutat respectiva emisiune tv. Am derulat și am constatat că, într-adevăr, ea era, că se plimba prin București împreună cu un bărbat.
Am pus mâna și am sunat acasă la socrii mei și acolo, pauză, nu se mutau și pe la ei nu ajunsese. Practic, mi-am văzut soția la televizor, se ținea cu amantul de mână. Zilele trecute am plâns în fața televizorului. Nu am înțeles de ce a făcut acest gest și nici nu am de gând să-i înțeleg motivele. Practic, nu mai vreau nimic de la ea, nu vreau să o iert, nu vreau să o mai văd, nu vreau să se mai întoarcă la noi. Copilul este la mine și probabil o să rămână cu mine, o să vedem ce spune instanța, dar cale de întoarcere nu mai există.
Zilele trecute am plâns, dar acum râd, sunt în parc cu fiul meu și mă bucur de viață. Am cunoscut aici o femeie care mi-a explicat cum stă treaba cu televiziunile care filmează pe stradă, mi-a explicat că toate televiziunile mint și că nimic din ce transmit nu este real, că suntem mințiți, că adevărul este ascuns de noi. Am pus mâna și am sunat, mi-am cerut scuze în fața socrilor și am insistat să mi-o trimită acasă. Televiziunile sunt vinovate! Clar, ea nu le-a dat acceptul să o filmeze, clar, ele mi-au stricat viața. Acum am înțeles, norocul meu că am ieșit în parc cu fiul meu, norocul meu că soția este o femeie înțelegătoare și se întoarce acasă.
Vine să-și ia boarfele…
