Minte-mă bine, apăsat, prelung…

0
692

Dacă mă minți, minte-mă frumos, minte-mă deștept. Să nu-mi pară rău că nu am ales alt mincinos, mai inteligent decât tine. Muncește, creează și susține lumea paralelă pe care o construiești mințind, căci nu este deloc ușor. Fă în așa fel încât să mă simt emoționată de atenția pe care mi-o dai, de interesul pe care îl ai față de ce cred eu. Faptul că-mi dedici o lume virtuală (căci este una, corect?) doar mie ar trebui să mă flateze, dă-mi subtil de înțeles asta. Nu te lăsa prins, nu mă dezamăgi. Căci ar fi o dezamăgire dublă – pe lângă că aș descoperi că totul nu este decât butaforie, aș înțelege și cât ești de neinspirat, nepriceput și de puțin isteț. Și nu știu, zău, care dintre cele două ar fi mai mare…

Minte-mă atât de frumos, încât să nu mă intereseze dacă îmi prezinți adevărul sau doar o versiune inventată a sa.

Minte-mă atât de veridic, încât să nu-mi pun întrebări, să nu mă mir și nici să nu te privesc cu îndoială.

Minte-mă atât de detaliat, încât să empatizez complet cu tot ce spui.

Minte-mă atât de bine, încât să-ncepi și tu să crezi, conferindu-i astfel minciunii tale față de adevăr.

Minte-mă fără să te încurci, fără să uiți nimic. Dacă adevărul îți permite luxul să nu ții minte tot, minciuna te presează și te obligă să nu-ți scape nimic. Nicio nuanță, niciun cuvânt, nicio idee. Roagă-te de memorie să nu te lase la greu…

Minte-mă bine, apăsat, prelung și până nu termin… de crezut, nu te opri!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord