Nu vreau să mă laud, doar vă povestesc câteva momente din ziua de ieri – știți voi care, aia cu sărbătoarea – și voi îmi spuneți părerea voastră.
Momentul unu:
Fix când am încercat să trec peste el, la coborârea din pat, m-a prins de mână și m-a sechestrat preț de câteva zeci de minute, pe motiv că a început Valentine’s Day ăla… Evident, am întârziat la muncă.
Momentul doi:
Pe motiv că am întârziat la muncă, șeful m-a chemat la el în birou, după ce a tras jaluzelele. M-a luat la rost, m-a zguduit bine, pe birou, pe după el, m-a răvășit în așa hal, încât mi-am jurat că o să întârzii mai des. La sfârșit, mi-a zis: hai, tu, hai că am glumit, am vrut să-ți fac o surpriză, este ziua îndrăgostiților, mergi și tu acasă la fraierul ăla de soț al tău să nu-și facă idei, să nu simtă că este ceva între noi.
Momentul trei:
Am coborât în stradă și am sunat la taximetristul meu de încredere. Nu puteam pierde ziua asta importantă în mijloacele de transport. Radu a venit într-o clipită și, tot așa, am ajuns într-o poieniță unde în spatele mașinii mi-a făcut un cadou; așa îi place lui, să vină prin spate si să mă surprindă. Da, mă las surprinsă de el de vreo doi ani, mă duce unde vreau eu și, evident, nu-mi pune ceasul. Așa nu se vede câți kilometri fac.
Momentul patru:
Am ajuns în fața blocului, îmi trecuse roșeața din obraji, mă liniștisem și așa am putut să mă dau jos din mașină în siguranță. Am întrat în scară și, pe când așteptam liftul, a apărut vecinul de la șase. Este monitor de fitness, ah, nu-l scap nici din ochi și nici din brațe când mă invită pe la el, la o cafea. E un tip discret, are experiență cu femeile, știe ce vor, are multe cliente de la sală. Spre norocul meu, azi era liber și, preț de 25 de minute, ne-am permis să ne jucăm și noi de-a sărbătoarea.
Momentul cinci:
Am coborât la patru, la etajul meu și al soțului și exact atunci al meu aștepta în fața liftului să ducă gunoiul. I-am povestit iar că sunt o zăpăcită, că am urcat din greșeală mai sus. A zâmbit și a coborât el mai departe. Între timp, eu am intrat repede la duș și, până a revenit el, eram ca nouă, numai bună de scos în oraș.
Momentul șase:
Hai, hai, că v-ați luat-o în cap, ce credeți voi? Aveți impresia că sunt o femeie ușoară? Imediat săriți să criticați și să dați cu pietre!
M-am trezit, dragilor, m-am trezit lângă al meu, la fel ca în toate zilele. Sforăia și, când am trecut peste el, mi-a tras o înjurătură de am uitat și ce visasem peste noapte.
Momentul șapte:
am ajuns prima la birou, acolo am dat repede cu mopul și mai apoi am pregătit cafeluțele, să fie calde, că vin fufele de la contabilitate și iar comentează că le-am făcut ba prea repede și s-au răcit, ba că-s prea amare și nu le-am pus destul zahăr.
Momentul opt:
Pe la zece, a venit curierul și l-am ajutat să urce toate pachetele la etajul șase. Acolo, mi-am adus aminte de visul de peste noapte și, asta este, am profitat de curier. Să-mi fie de bine, zic!
