Am pierdut legătura cu realitatea și o spun pentru că sunt falit. Am investit cinstit și am avut o viață agitată, o viață legată de un fir de ață care mai mereu părea prea subțire, prea incomod, prea periculos.
La 18 ani m-am însurat, la 20 de ani aveam primul meu copil, la 25 de ani am ajuns patron și, de atunci, mai mereu au fost probleme în viața mea. Nevasta a divorțat de mine pentru că mi-am angajat o secretară mai frumoasă ca ea. Așa spunea ea, eu o iubeam și o respectam și pentru că vreau claritate în viața asta, nu aș fi părăsit-o pentru secretara în cauză și nici pentru o altă femeie.
Periuța de dinți a dispărut și ea, când a plecat nevasta, mai exact când a decis să divorțeze a avut o ieșire necontrolată și mi-a aruncat o scrumieră de cristal în gură. M-a nimerit și mi-a rupt maxilarul. Au urmat operații și, pentru că nu am suportat implantul, am ajuns să port o placă pe care o spăl cu ajutorul unui aparat special. Concluzia este simplă, a dispărut și periuța de dinți.
De mașină ce să mai spun, aproape că este clar, nu am avut curajul să o opresc, a dat cu scrumiera și mi-a spus răspicat: Iau mașina cu mine, nenorocitule! Să văd cu ce o mai plimbi pe fufa aia a ta… Da, chiar și mașina a dispărut și am rămas cu o secretară care s-a uitat la mine și, din milă, a rămas o perioadă acolo, la muncă. Cu timpul nu am mai avut nevoie de ea și am început să fac eu treaba ei.
Nevasta mea și periuța de dinți și chiar și mașina… S-au dus! Am văzut zilele trecute un articol care spunea că nu se dau împrumut. Așa este, nu se dau, se duc singure, sunt iluzorii, sunt himere dulci ce se transformă în coșmar peste noapte, dacă ai tupeu de borfaș și-ți angajezi secretară. Așa spunea ea, fosta!
Și acum, să recapitulăm, să repunem adevărul pe scenă și să-l arătăm în toată splendoarea lui, pentru că prea prost mă credeți și prea necăjit. În primul rând, legat de secretară, fusese prietena mea din liceu și, la modul cel mai sincer cu putință, pot spune că o iubeam încă, dar nu am mai încercat să o recuceresc. O angajasem doar ca să o fac să se simtă nasol, să vadă că eu sunt fericit. Nevasta mea a găsit niște poze cu noi din tinerețe și s-a înșelat, crezând că sunt cu secretara împreună de mulți ani. Evident că nu am mai putut să o întorc din drum. Pe scrumiera aia nenorocită zăcea poza noastră, poza mea și a secretarei de pe vremea în care ne prosteam și învățam să fumăm. În mașina aia făcusem dragoste pentru prima dată în viața mea, avea mai mult valoare sentimentală, dar, din punct de vedere material, era un ciuruc de mașină. Pentru dinți, a plătit asigurarea.
Mașina am schimbat-o cu una nouă și pe soție am înlocuit-o cu una mai tânără și mai naivă care crede tot ce-i spun. Nu, nu accept critici! Când am fost sincer, am fost luat de prost, acum fac ce vreau și sunt fericit, am întors placa. Nu râdeți, nu doar cea din pahar…
