În ultimii 25 de ani, am văzut infidelitatea din multe perspective. Am fost martoră când prieteni au înșelat sau au fost înșelați. Am fost eu însămi înșelată (spoiler: este îngrozitor). Fără să știu, am jucat și rolul alteia. Și, ca orice persoană cu un puls și un abonament HBO, am văzut Lemonade al lui Beyoncé de cel puțin 27 de ori. În fiecare dintre aceste situații, am dezbătut (cu mine însămi și cu alții) dacă are sens sau nu să rămâi cu persoana care te-a trădat.
Ca în orice altceva, cel mai simplu răspuns este: „Depinde.”
Depinde de calitatea relației voastre. De dorința partenerului tău de a lupta pentru iertarea ta și de a-ți recâștiga încrederea. De gravitatea faptei. (Da, trădarea este întotdeauna trădare, dar cred că aș putea trece mai ușor peste un sărut întâmplător decât peste o aventură pasională de lungă durată.)
Dar, mai presus de toate, depinde de ceea ce crezi tu și de ceea ce vrei să faci mai departe. După cum spunea înțeleapta Cardi B, care și-a apărat decizia de a rămâne cu logodnicul ei, Offset, după acuzații de infidelitate, pentru revista Cosmopolitan: „Nu sunt proprietatea voastră. Aceasta este viața mea… Îmi voi lua timpul necesar și voi decide ce vreau să fac.”
De mici, suntem învățate să oferim iertare la fel cum împărțim gustările: cu generozitate, oricui ne cere. Dar pe măsură ce creștem, această disponibilitate de a ierta trece de la a fi un atu la a fi considerată o slăbiciune, mai ales în cazul partenerilor infideli. Unele persoane văd femeile care „rămân” drept lipsite de coloană vertebrală, indiferent de cât de puternice sau respectate ar fi fost anterior (cum ar fi Beyoncé și Hillary Clinton).
Permite-mi să îți spun un secret: nu ești slabă pentru că vrei să rămâi alături de partenerul tău. De fapt, aș argumenta chiar că aceasta este regula, nu excepția.
O mică poveste personală: Când am fost înșelată, la frageda vârstă de 17 ani, am fost devastată. Plângeam cu sughițuri în mijlocul unui Panera suburban. Prietenul meu își declarase dragostea uneia dintre cele mai bune prietene ale mele. Mi-a spus că „a învățat să mă iubească în timp”, dar adevăratele sale sentimente fuseseră mereu pentru ea. Curând după aceea, a început să o sărute și să o atingă în timpul unui film cu Michael Cera. (Până în ziua de azi, refuz să văd Scott Pilgrim vs. The World, dar asta e altă poveste.)
Un prieten comun mi-a spus adevărul, iar eu l-am sunat imediat să închei relația — o decizie pe care am regretat-o aproape instantaneu. Ca să fiu sinceră, mă manipulase emoțional pe tot parcursul relației, dar aș fi făcut orice să repar lucrurile. Și, deși nu cred că ar fi fost o decizie bună, nu cred nici că am fost slabă pentru că mi-am dorit să îmi salvez relația.
Dragostea este complicată. Da, ne poate distorsiona judecata (așa cum mi s-a întâmplat și mie). Dar are și puterea de a reconstrui punți arse și de a permite două persoane, oricât de rănite ar fi, să se ajute reciproc să se vindece.
Cu toții greșim și, intenționat sau nu, rănim persoanele cele mai apropiate nouă la un moment dat. Dar toți dorim, în esență, să iubim și să fim iubiți, pentru că suntem ființe umane confuze și complexe.
Ce vreau să spun este că e OK să fii rănită. Și să ierți persoana care te-a rănit. Și să o iubești, permițându-i să te iubească înapoi.
La urma urmei, tu ești cea care trăiește în această relație. Dacă partenerul tău este infidel, alegerea a ceea ce faci mai departe îți aparține — nu prietenilor tăi, nu mamei tale, nu coafezei curioase. Așa că, dacă ești dispusă să îi acorzi o a doua șansă, nu lăsa pe nimeni să te facă să te simți slabă. Poți oricând să iei acele lămâi și să faci o limonadă în stilul Beyoncé.
sursa: https://www.elitedaily.com/
