
Vă spun sincer, am cont de multă vreme pe aici și îmi este lene să-mi schimb poza de profil. Da, se fac mai bine de 15 ani de când sunt în strânsă legătură cu fetele de pe Facebook, dar nu m-a deranjat să las atâta vreme poza aia cu mine. Bine, recunosc, am făcut poza și am umblat puțin pe ea, doar puțin, jur. În realitate, eu nu știu să modific poze, dar am căutat pe cineva care a aranjat-o puțin. Este adevărat, nu prea mai seamănă cu mine, poza a fost ajustată, dar nici asta nu este o problemă. Pe cine mai interesează azi aspectul fizic? A trecut vremea aia și eu nu mai sunt chiar atât de tinerel, m-am copt, poate că m-ar avantaja o poză nouă, una în care să apar ușor grizonat, cu un aspect de bărbat împlinit, matur, sigur pe el, dar vechea mea poză modificată are ceva special, atrage ca un magnet, mă prezintă și mă introduce în același timp.
Uneori, nu contează nici măcar dacă știu să scriu sau nu corect, fetele nu sunt atât de pretențioase, de fapt, unele sunt chiar disperate și își pun la profil poze exact ca a mea. Am pățit eu, vă jur, am pățit și norocul meu a fost că nu am fost recunoscut. Norocul meu că nu-mi schimbasem, actualizasem poza, că dădeam de dracu’. Exact așa cum vă povestesc, la profil, poză superbă, fata aranjată și stilată, la descriere, numai de bine, limbi străine, meserie din brățară de aur, haine de lux și mașini de fițe, toate noi cu eticheta la vedere, opulență, fraților, așa că am vrut și eu. La început, am crezut că m-a lovit trenul încărcat cu noroc, dansam și pluteam când a acceptat, după două luni, să se vadă cu mine. M-a ținut ceva, dar și eu am fost insistent. Am compus în acele două luni mai ceva ca Eminescu.
Până la urmă, fata a cedat, a acceptat să ne vedem. M-a atenționat că a suportat între timp mici modificări pentru că și la ea a trecut ceva vreme de când a încărcat poza pe net, dar am liniștit-o, spunându-i că suntem într-o situație similară. A râs, eu am râs la rândul meu și am stabilit data, ora, locul…
Am ajuns cu zece minute mai devreme și m-am proptit undeva aproape de locul întâlnirii și am așteptat. Fraților, a venit, a ajuns și mie nu-mi venea să cred, îmi era rușine să mă arăt și să mă prezint, eu cu așa ceva nu mai ieșisem în viața mea, o asemenea femeie nu puteam să agăț decât pe net, cu poza de profil modificată. Am preferat să rămân în umbră, să rămân discret și să mă ascund acolo, în bârlogul meu. Fata asta nu era perfectă ca pe net, era ceva de speriat, ceva ce trebuie ascuns de ochii lumii, să nu se piardă. Da, nu am pățit ca voi, chiar era superbă, eu eram nasolul, modificatul, ratatul. Ea nu m-ar fi băgat în seamă, dacă ar fi știut cât de mult o mințisem.
Am rămas acolo, mulțumit că, din vorbe, am fost capabil, că reușisem să invit la o cafea o femeie deosebită. Nu am vrut să-mi stric reușita, am lăsat-o să creadă că ea a fost vinovata. I-am dat verde înainte de a apuca să vadă cum sunt în realitate. Ce să-i fac? Am și eu nevoie de momentele mele de glorie… Nu, nu vreau să-mi schimb poza de profil, merge și așa!