Nu sunt grasă, sunt nefericită!

0
931

Toată viața am fost „grăsuță”, „plinuță”, așa că nici nu am observat când am trecut de la acest statut la cel de obeză. A fost doar un pas pe care multe femei ca mine îl fac silențios, uneori în ani, alteori doar în luni. Tragedia acestor femei constă în faptul că au pierdut, de fapt controlul asupra propriei vieți, nu doar asupra propriului trup care își face de cap.

Desigur, contează și moștenirea genetică (poate mai mult ca orice altceva), însă dezordinea din gânduri și acțiuni se reflectă perfect în dezordinea alimentară. Și în modul defectuos în care corpul procesează toate aceste alimente – cu disperarea de a-și face provizii, de parcă în orice moment ar urma o catastrofă căreia îi poate supraviețui doar hrănindu-se din acest depozit. Cu cât stresul e mai mare, viața mai agitată și sufletul mai neliniștit, cu atât degringolada la nivel organic este și ea mai mare. E firesc să existe o astfel de corespondență, suntem, până la urmă, un întreg. Însă niciodată o traumă sufletească nu va fi vindecată cu mâncare, deși continuăm să încercăm să facem asta, beneficiind de o foame copleșitoare. Există și femei fericite care se îngrașă, sunt convinsă, însă cel mai probabil, aici cauzele sunt de ordin patologic (și nu este exclus ca la origini să fie tot o problemă de ordin psihic, sufletesc, spiritual, cum vreți să-i spuneți).

(…)

Cu alte cuvinte, nu sunt grasă, sunt nefericită!

Citește tot articolul aici.

Amalia Sin

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord