Nu te-am iubit ca la carte,
cu artificii și pauze mari între sistole,
cu nopți stricate pe altare inventate
cu autoflagelări publice,
dovadă a unei pierderi de sine
ce-și strigă dreptul la existență.
Cu mers înapoi prin mlaștini și spini, desculță,
cu dat cu capul de pereții interiori ai neputinței,
cu învârtit fiare înroșite în focul disperării
spre a scobi răni ce stau să cangreneze,
cu sfâșieri cabotine
într-un spectacol falimentar.
Nu te-am iubit cu imaginare prăbușiri
de la etajele superioare ale minții
și nici nu m-am sacrificat zeilor
ce-ți colcăie în carne.
Nu te-am iubit regulamentar,
cu felinar roșu la poarta dorului
și cu chiloții în vine de nerăbdare prea coaptă.
Nu te-am iubit ca la carte și nici jumătatea mea nu ești,
dar împreună
alcătuim
Un întreg.
