Stau și mă tot întreb de câteva zile și mă tot sucesc și nu prea reușesc să-mi răspund la o întrebare aparent banală. Nu toată lumea are asemenea probleme și asemenea întrebări, dar eu le-am întors pe toate părțile, le-am cântărit și-mi dă cu virgulă. Da, am două amante, una de 20 de ani și una de 40. Da, vă spun și ce vârstă am eu, dar aveți răbdare, încercați să vă acomodați cu faptul că am două amante, că practic sunt cu trei femei și că, în realitate, sunt puțin cam obosit, motiv pentru care mă gândeam să renunț la una dintre ele și așa am ajuns să le cântăresc, să le măsor, să fiu indecis, să rămân obosit, dar fericit.
Seara când mă culc zâmbesc și adorm gândindu-mă la ele, la toate trei, la femeile ce mi-au adus fericirea și la felul în care am reușit să jonglez cu situațiile date. Femeile mele se simt iubite! Asta este clar, femeile mele se simt protejate, asta nu o pot oferi toți bărbații, femeile mele sunt frumoase, sunt distinse, inteligente și apetisante, dar nu se duc cu alți bărbați, mă adoră pe mine.
Singura mințită din ecuația asta este soția. Îmi vine greu să o recunosc, dar față de ea am greșit, nu trebuia să o cer în căsătorie, să jur în biserică și acum să mă ascund. Probabil ea este singura mea problemă reală și asta pentru că, până la ea, nu am mai fost nevoit să mint o femeie, dar acum trebuie să mă concentrez pe alt aspect.
Spuneți și voi, ce să fac? La care să renunț, la cea de 20 de ani sau la cea de 40? Pe soție nu am să o iau în calcul și nu am să o pun pe această listă pentru că de ea sunt într-un fel dependent, ea are bani, provine dintr-o familie bogată și datorită averilor moștenite de ea pot eu să întrețin două amante. În concluzie, este destul de clar, la ea nu pot să renunț, o iubesc și nu o pot trata cu indiferență, nu o pot abandona acum când toate conturile sunt pe numele ei și, în plus, nenorocitul de avocat pe care îl are a sfătuit-o să-și lase toate casele și mașinile tot pe numele ei. Dacă aș renunța la soție, aș fi nevoit să-mi caut de lucru, aș fi probabil părăsit de ambele amante și eu vreau să renunț doar la una.
Cea de 20 de ani este isteață foc! S-a prins de unde provin fondurile, cred că m-ar șantaja dacă ar afla că vreau să o părăsesc. Cea de 40 de ani este frumoasă și se mulțumește cu puțin. A fost măritată cu un militar ce s-a prăpădit într-un teatru de păpuși. A făcut un stop respirator sau ceva asemănător. Îmi plac poveștile ei, asta mă atrage mult la ea, sunt dependent de povești captivante și ea este singura ce-mi citește înainte să adorm în poalele ei.
Vedeți, situația mea este una complicată, este similară cu situația voastră, eu am nevoile mele speciale, am nevoie să adorm undeva în compania unor povești neștiute, nerostite, virgine, frumoase, atrăgătoare.
Gata, știu, nu renunț la nimic! Am muncit prea mult până să ajung aici și nu pot renunța la nimic. Vă mulțumesc, m-ați ajutat să înțeleg tot și să trag o concluzie sănătoasă. Gata, Necăjitul și-a revenit! Vă rog să vă vedeți de treburile dumneavoastră și să nu mai înjurați precum cei lipsiți de eleganță și de tact, precum cei ce, în curând, au să umple lista celor blocați de împrejurări. Eu nu renunț la nimic, nici măcar la voi…
